Just saying…

large

Tind să cred că, uneori, dragostea, în loc să te înalțe, te coboară atât de jos, încât nu mai recunoști nimic din persoana care obișnuiai să fii… sau poate că este vorba de slăbiciune, o slăbiciune pe care o confunzi cu ușurință cu dragostea. Iar această slăbiciune nu-ți aduce decât umilință și amintirea unei demnități pierdute.

Iustina Ţalea Dinulescu

Read More

O mare, o carte, o vioară.

large

Cum arată sufletul tău? Dacă l-ai putea asemăna cu un loc anume sau cu un obiect, care ar fi acela?

Sufletul meu e ca marea într-o dimineață oarecare de vară, la răsărit.
Sufletul meu e ca o carte, cu miros de vechi, cu coperți prăfuite și roase pe la colțuri, cu pagini îndoite și paragrafe subliniate, păstrând între paginile sale parfumul fiecărui om care le-a atins și le-a îndoit.
Sufletul meu e precum o vioară care cântă de dor și de dragoste, târziu, în noapte.

Read More

Gând de iubire

c2efb0d972d4ecc65f2300664fa86553

Atunci când ești iubit, simți. Vezi iubirea în ochii care te privesc cu blândețe atunci când ești abătut și supărat și o simți în tandrețea cu care două brațe te cuprind la piept într-o tăcere vindecătoare.

Atunci când ești iubit, știi. Pentru că în toate dățile în care iubirea nu ți-a fost împărtășită sau ți-a fost dăruită cu porția ai învățat să faci diferența între a fi și a nu fi iubit.

Read More

La răscruce de sentimente

091fdad8c116b024ab9bd04bb2d0c046
Adesea ne regăsim pe noi înșine în fața unei răscruci de sentimente. E acel moment când inima spune “Mergi tot înainte”, iar rațiunea te strigă disperată să te oprești sau să schimbi direcția. Tânjești după lucrul interzis la care nu ai renunțat încă, din lașitate sau poate din exces de zel. Te încăpățânezi să crezi că tu poți schimba ceea ce alții nu au putut să schimbe. Și alegi să mergi înainte, urmându-ți vocea inimii.
Cu toate că drumul devine tot mai anevoios, nu te dai bătut și mai dobori câte un obstacol. Dar victoria nu are gustul dorit, iar tu nu înțelegi de ce. Situația pare într-un fel hilară, iar tu începi să te îndoiești că te afli pe drumul care trebuie. Atunci când ești în locul potrivit nu ar trebui să te simți atât de nesigur, de abătut, de… singur.

Read More

Rețeta de sâmbătă seara

10602216_825513777483250_124946015_o-vert

Pentru că sâmbăta avem timp liber și pentru că ne place să gătim împreună, pentru că ne place să mâncăm bun și piperat și pentru că ne place să experimentăm… în seara asta am gătit ceva delicios, repede de preparat, care a umplut casa de aromă și farfuria de culoare. :D
Nu știu exact cum se numește rețeta, dar am citit că e un fel de fajitas. Nu știu, nu cunosc!

Rețeta:
un piept de pui
3 ardei grași mari
1 ceapă mare
usturoi
ulei de măsline, boia de ardei (iute sau dulce după gust), sare, piper, oregano, maghiran – asta am pus noi, dar cu siguranță se poate diversifica

Read More

Seria “Cântul vrăjitoarelor”, de Mireille Calmel

coperta_2719_big-horz

În ultima vreme m-ați cam certat că rubrica “Bun de citit” nu mai este actualizată. Am întârziat puțin pentru că m-am apucat de o serie, o trilogie, pe care abia azi-noapte am reușit să o termin… :D
Este vorba despre seria “Cântul vrăjitoarelor”, a autoarei de origine franceză, Mireille Calmel. Nu auzisem până în prezent pe nimeni vorbind despre ea, cu toate că are la activ încă două serii de romane, destul de cunoscute și de apreciate în țara ei de origine.

Deși la prima vedere poate părea că romanul este unul pentru adolescenți, nu este așa. Cel puțin nu în viziunea mea. Pe măsură ce parcurgi capitol după capitol, acțiunea devine din ce în ce mai complicată, apar multe personaje, care aparent par neînsemnate, dar care se dovedesc a fi extrem de importante în desfășurarea acțiunii, personajele principale tind să devină ambivalente, astfel că nu mai poți ține seama cine e bun și cine e rău.
Izul medieval dat de plasarea acțiunii în anul 1483, cu descrieri amănunțite ale castelelor și vestimentației vremii te fac să te rupi de realitate și să te simți acolo, chiar ca simplu spectator.

Read More

Dor de ducă

DSC_4548----1_1

Să pleci. Să-ți pui toate visele într-un cufăr și să pleci cu el la drum. Asta simți, uneori, că e calea de urmat.
Să arunci tot acolo speranțele unui mâine mai blând și să pornești pe un drum nebatatorit, fără o țintă anume și fără nici o așteptare. Dacă ai putea ți-ai goli sufletul de tot, de orice urmă de sentiment urât care l-a întinat și care l-a făcut să plângă, ca să-l poți umple mai apoi cu lumină, cu căldură, cu pace.

Câte îndură săracul nostru suflet! Până într-o zi, când, simți într-un mod dureros că ai pleca în lumea largă, fără să dai cuiva vreo explicație. Atunci sufletul nu mai poate îndura nici măcar o mizerie, din partea nimănui. E obosit, mâhnit, rănit.

Read More