„Chris și Cathy au încercat întotdeauna să-și protejeze copiii de aflarea secretului dureros care le-a marcat familia. S-au dedicat trup și suflet pentru ca Jory, Bart și micuța Cindy să aibă copilăria fericită de care ei nu au avut parte. Însă, în ciuda tuturor eforturilor, ei nu vor reuși niciodată să scape de propriile fantome.
Armonia familială pe care au creat-o se spulberă odată cu instalarea în conacul alăturat a unei noi vecine, o femeie misterioasă, care poartă numai haine negre și îi supraveghează în permanență. Bătrâna îl cucerește în curând pe Bart, un copil cu o imaginație bogată, invitându-l să mănânce înghețată și prăjituri. Treptat, atitudinea micuțului se schimbă, ca și cum cineva, sau ceva, îl împinge la acte nebunești și violente. Dar acesta e doar începutul. Chris și Cathy sunt pe cale să piardă tot ceea ce iubesc… poate pentru totdeauna.”

„Amintirile terifiante ale experienței din mansarda conacului Foxworth îi bântuie încă pe Cathy, pe Chris și pe Carrie Dollanganger. Mama lor, altădată afectuoasă și atentă, ajunsese să se poarte ca și cum ei n-ar fi existat, cedând manipulărilor Oliviei Foxworth, bunica lor lipsită de suflet, care reușise să o convingă de faptul că cei trei copii erau rodul păcatului. Însă ei sunt complet inocenți… Sau cel puțin așa cred.
Acum, Cathy Dollanganger știe sigur ce trebuie să facă. A sosit momentul. Este suficient de puternică pentru a le demonstra mamei şi bunicii, o dată pentru totdeauna, că suferințele îndurate nu aveau să fie iertate niciodată.”

Cathy, Cathy, ce naiba ai făcut? Nu doar o dată am strigat de una singură în timp ce citeam, enervată de cursul pe care îl luau evenimentele din pricina deciziilor pe care le-a luat Cathy.

Cu timpul înveţi până la urmă să-ţi vezi de drumul tău şi să-i laşi pe alţii în urmă fără prea mari regrete. Înveţi să te alegi pe tine şi să te respecţi îndeajuns încât să nu mai baţi la aceeaşi uşă închisă la care te încăpăţânai să tot baţi în speranţa că o să primeşti ceea ce aştepţi. De fapt, înveţi să nu mai aştepţi nimic de la nimeni. Oamenii reuşesc să te surprindă plăcut atunci când tu nu ai nici o aşteptare de la ei. În caz contrar dezamăgirea e direct proporţională cu aşteptarea.
Înveţi să iei ca atare fiecare persoană din viaţa ta şi să te îndepărtezi treptat atunci când nu te mai regăseşti într-un loc, într-un om. Înveţi să înlocuieşti mâhnirea cu optimismul, gândind că tot răul e spre bine şi că tristeţea pe care o simţi astăzi e doar preludiul unui mâine mai bun. Dar nu e uşor să înveţi toate astea. Şi nici nu înveţi de pe o zi pe alta. Întâi suferi ca un nebun după fiecare om cu care nu te mai identifici. După un timp ei devin trecut, iar tu înveţi treptat să-i laşi acolo.

„Este anul 1957, și membrii familiei Dollanganger par să ducă o existența lipsită de griji în căminul lor idilic din Gladstone, Pennsylvania… până când tragedia lovește crunt. În ziua în care Christopher, capul familiei, este ucis într-un accident, văduva lui, Corrine, trebuie să se confrunte cu povara unor datorii pe care nu-și poate permite să le plătească. Singura ei salvare este să se întoarcă la conacul părinților săi foarte înstăriți pentru ajutor. Mama ei, Olivia Foxworth, o ființă neînduplecată și plină de cruzime, îi găzduiește cu o condiție: cei patru copii ai familiei să stea ascunși în mansardă.
Astfel, începe calvarul fraților Dollanganger – Cathy, Chris și gemenii Carrie și Cory, victime nevinovate ale păcatelor interzise, condamnați să trăiască izolați de lume.”

„În oraşul Enugu – Nigeria, Kambili, de cincisprezece ani şi fratele ei mai mare, Jaja, duc o viaţă privilegiată. Tatăl lor,  Papa, este un om de afaceri bogat şi respectat; locuiesc într-o frumoasă casă şi merg la o  şcoala misionară exclusivista. Dar, după cum destăinuie Kambili, în povestirea ei blândă, viaţa lor de acasă nu e nici pe departe atât de armonioasă cum  pare. Tatăl ei, un om fanatic de religios, are aşteptări imposibil de îndeplinit de la copiii şi de la soţia lui, pedepsindu-i crunt dacă nu ating perfecţiunea. Viaţa de acasă e tăcută şi sufocantă.
Atunci când mătuşa iubitoare şi deschisă a lui Kambili îşi convinge fratele să-i lase pe copii în vizită la Nsukka, Kambili şi Jaja fac prima lor călătorie singuri. Odată ajunşi în apartamentul mătuşii Ifeoma, ei descoperă o lume complet nouă. Cărţile stau îngrămădite pe rafturi, aerul e pătruns de miros de curry şi de nucşoară, iar râsetele verilor ei răsună prin toată casa. Jaja învaţă să grădinărească şi să muncească cu propriile mâini, iar Kambili se îndrăgosteşte în ascuns de un preot tânăr şi charismatic. În momentul în care o lovitură de stat ameninţă să distrugă ţara, iar Kambili şi Jaja se întorc acasă schimbaţi datorită libertăţii pe care o trăiseră, tensiunea în familie se înteţeşte şi Kambili trebuie să găsească forţa de a-i ţine împreună pe cei dragi, dupa ce mama ei comite un act al disperării.”

Africa naşte întotdeauna poveşti dramatice şi nici aceasta nu face excepţie.

„Totul s-a petrecut atât de repede. Oare n-ar fi putut face nimic ca să împiedice dezastrul? Într-o fracţiune de secundă, existenţa Jennei Gray se transformă în cosmar. Singura ei speranţă de a depăşi momentul este să se îndepărteze de tot ce-i este familiar şi s-o ia de la capăt. Cu o nevoie disperată de a se elibera, Jenna se refugiază într-o căsuţă uitată de lume pe coastele Ţării Galilor, dar continuă să fie bântuită de temerile ei, de durere şi de amintirile unei nopţi cumplite de noiembrie care i-a schimbat viaţa pentru totdeauna. Pas cu pas, Jenna întrezăreşte o şansă la fericire în viitorul ei. Dar trecutul o ajunge din urmă şi consecinţele pot fi devastatoare.”

Povestea asta a fost mai bună decât mă aşteptam în primă fază. Fără să vreau am rămas în atmosfera încărcată de mister şi de tragism din Ce a lăsat în urma ei. Şi în acest roman tema centrală este abuzul – de altă natură decât cel din precedentul, dar la fel de înfricoșător şi de actual.

„Cu zece ani în urmă, mama lui Izzy Stone l-a împuşcat mortal pe tatăl ei, care dormea.
Devastată de aparenta boală mentală a mamei sale, Izzy, acum în vârstă de 17 ani, refuză s-o viziteze la inchisoare.
Dar când noua familie o roagă să ajute la inventarierea lucrurilor găsite intr-un azil de stat închis de multă vreme, Izzy descoperă un teanc de scrisori nedeschise, un jurnal vechi de câteva zeci de ani şi o fereastra spre propriul ei trecut.
Jurnalul aparţine Clarei Cartwright, care, cu aproape o sută de ani în urma, a respins o căsătorie aranjată, iar tatal ei a trimis-o la un sanatoriu de lux pentru oameni cu probleme mentale. Însă el îşi pierde averea în timpul prăbuşirii bursei, nu-şi mai permite îngrijirea ei, şi Clara este internată într-un azil de stat.
Izzy pune cap la cap bucăţelele din viaţa Clarei şi ajunge să-şi reconsidere propriile alegeri – cu rezultate socante.

Prezentul şi trecutul se întrepătrund într-o poveste impresionantă despre ce înseamnă dragoste şi loialitate – şi cât de departe suntem dispuşi să mergem pentru a-i proteja pe cei care au cel mai mult nevoie de noi.”