Astenie de primăvară?!

234ecc743ea5f745eb24f11452ace85a

Încerc să citesc. Mi-am deschis o carte a cărei prefață se numește „Sfârșitul”. O răsfoiesc de trei ori ca să-i simț mirosul specific, care mă relaxează și îmi dă o stare de bine, apoi m-apuc să citesc. Mi-era dor să citesc o carte bună… dar, surpriză, nu mă pot concentra. Gândurile mele o iau razna, iar rândurile din fața mea se dizolvă și devin pulbere. Nici măcar gândurile nu se mai materializează în ceva, ceva de care să mă agăț și la care să reflectez. Nu știu dacă aveți habar despre ce vorbesc. E vorba despre acele gânduri apăsătoare, care vin toate deodată, de nicăieri, și care te dezorientează și te tulbură.

Read More

Monolog VI

 

67fc21c4c184d4c73b29a1612dc8841a

Mă simt…obosită. Și mă simt confuză. Parcă lucrurile care credeam eu că mă definesc și-au pierdut complet semnificația. Aveam sentimentul că trăiesc într-un echilibru și că mi-am găsit calea, însă astăzi, acum, totul îmi pare haotic, fără nici o noimă. Toată agitația și stresul zilnic m-au copleșit, au pus stăpânire pe sufletul meu, care acum e amorțit, anesteziat. Da, ăsta este cuvântul potrivit. Mă simt anesteziată, dar nu sunt pregătită să intru într-o operație de regăsire a eu-lui rătăcit pe undeva prin lume.
M-am pierdut pe mine. Nu știu dacă asta are vreun sens pentru cineva, pentru că mi se pare că nu are sens nici măcar pentru mine. Nu mă mai regăsesc pe mine însămi în niciunul dintre oamenii din jurul meu. I-am pierdut și pe ei, mi-au plecat din suflet și-au lăsat doar urme.

Read More

„Nu vreau să vorbesc despre asta…”

aa6566c2cddaf5b884cd7385608d85b7
Oricât de mult ai simți uneori nevoia să te eliberezi de o povară sufletească, sunt lucruri pe care nu-ți dorești să le împarți cu nimeni. Sunt sentimente, gânduri sau oameni pe care vrei să le ții ferecate doar în sufletul tău, pentru că altfel ai avea senzația de gol.

„Nu vreau să vorbesc despre asta…” spui atunci când ceea ce porți în suflet devine o comoară prețioasă, care vrei să rămână doar a ta, o amenințare de vulnerabilitate a propriei persoane sau un adevăr pe care nu ești încă pregătit să-l rostești cu voce tare.
Oamenii își ascund deseori sentimentele din aceste trei motive.

Iustina Ţalea Dinulescu

Read More

Iubirea care ține de cald inimii

10478179_790009844364089_5847630979322808980_n
Cu cât se apropia mai mult ziua nunții, cu atât mai multe îndoieli aveam. Cu cât deveneam mai conștientă de pasul mare pe care urma să îl fac, cu atât îmi venea să fac doi pași mici înapoi. Îmi pare rău, iubitule, dar am avut îndoieli, așa cum am îndoieli dimineața dacă să-mi iau fusta neagră sau rochia verde, așa cum oscilez între a-mi iau un colier care să se asorteze doar cu o singură ținută sau unul care să se potrivească cu aproape orice. Pentru că mă știi, sunt nehotărâtă. Nu sunt omul unui da sau nu categoric, eu sunt omul lui „poate”, nu sunt omul lui „ori e albă, ori e neagră”, pentru că îmi plac nuanțele.
M-am îndoit pentru că mă speria necunoscutul, ideea de a împărți tot spațiul meu cu tine. A fost chinuitor să-mi macin sufletul cu atâtea întrebări și temeri…

Read More

De ce sunt oamenii din ce în ce mai singuri…

b506c1ed088874e5d288a46e1e8924e4 (1)
Pentru că nu mai știu sau nu pot să comunice. Pentru că timpul însuși a devenit dușmanul tuturor. Pentru că fiecare dintre noi își duce în spate propriile necazuri și întristări. Pentru că nu mai avem răbdare și încredere să mai povestim nimănui ce se petrece în sufletul și în viața noastră.

O realitate a prezentului în care trăim este singurătatea. Sau, poate că e impropriu spus. Poate nu e vorba de singurătate, ci de solitudine. Se spune că atunci când ești trist, supărat, îngândurat e bine să ai pe cineva căruia să-i mărturisești oful. Pentru moment e bine, povara sufletească se diminuează, iar un gând bun și un sfat din partea cuiva care privește obiectiv problema ta îți poate ridica moralul. Dar acest lucru se poate dovedi un cuțit cu două tăișuri, pentru că, la fel ca într-o sală de judecată, tot ce spui poate și va fi folosit la un moment dat împotriva ta.

Read More

Înapoi nu

789f6e88d81254b3797e6b86449343c1

Atunci când oamenii te rănesc nu mai există cale de întoarcere către povestea acelor două persoane de dinaintea dezamăgirii. Se produce o ruptură ireparabilă, ca o prăpastie, în jurul căreia dai o vreme târcoale, în speranța că se va găsi o cale, un pod, peste care să poți trece în partea cealaltă. Te doare și ești furios și trist totodată că omul acela pe care l-ai pierdut nu mai are loc în sufletul tău și că nici tu nu mai ai loc în sufletul lui.
Privesc în jur, cu tristețe și cu teamă, cum oamenii se pierd unii pe alții. Se rănesc, se despart și-apoi se uită. Sau, și mai rău, nu se uită. Își spun cuvinte pe care nu le vor putea lua înapoi niciodată, oricât de mult le-ar regreta.
Privesc în trecutul meu, la oamenii care au rămas acolo, și mă gândesc pe câți i-am alungat chiar eu. Pe câți i-am rănit și câți m-au rănit. Câte prăpăstii de cuvinte am lăsat în urmă, peste care nu am sărit, ci în care m-am prăbușit dureros.
Nu am mai găsit niciodată drumul înapoi către ei, pentru că acest drum nu există. Nu te poți întoarce înapoi la omul de dinaintea dezamăgirii. Pentru că dezamăgirile schimbă oamenii și le schimbă și sentimentele.

Iustina Ţalea Dinulescu

Read More

Ultima scrisoare de dragoste, de Jojo Moyes

ultima-scrisoare-de-dragoste_coperta

 

Toamna trecută, mi-am comandat cartea „Ultima scrisoare de dragoste” odată cu „Cum iubesc bărbații” a Mihaelei Rădulescu, din simplul motiv că prima, adică această carte despre care vă povestesc acum, costa doar 10 lei. În timp ce cartea pe care o comandasem pentru că îmi doream foarte mult să o citesc mă dezamăgea, am împrumutat-o pe cealaltă unei prietene, recuperând-o abia vinerea asta. Având poftă să citesc și neavând ce, ieri m-am apucat de citit, iar astăzi a fost aproape singura mea hrană și ocupație.
Ultima scrisoare de dragoste este genul de carte căreia vrei să-i afli cât mai repede deznodământul, dar pe care, în același timp, nu-ți dorești să o termini de lecturat.

Read More