„Și munții au ecou” prezintă o poveste spusă de-a lungul mai multor generații care gravitează nu doar în jurul părinților și copiilor, dar și a fraților și surorilor, a verilor și a tuturor celor ce au grijă de ceilalți. Explorează nenumăratele feluri în care membrii familiei iubesc, jignesc, respectă, înșală, surprind și se sacrifică unii pentru ceilalți, atunci când contează cel mai mult. Urmărind diversele personaje și ramificațiile vieților acestora, alegerile și iubirile fiecăruia, de-a lungul mai multor generații, peste tot în lume-de la Kabul la Paris, de la San Francisco până în Insula Tinos din Grecia-povestea se extinde gradual, devenind din ce în ce mai emoționantă, mai complexă și mai puternică cu fiecare pagină parcursă. 

„Încă din copilărie, Iris a fost pasionată să creeze haine, să le dea viață prin magia cusutului – nimic nu o poate face mai fericită. Dar părinții ei nu i-au împărtășit ambiția de a deveni creatoare de modă, pe care o considerau doar un capriciu. Iar Iris cu durere în suflet, s-a resemnat.
Astăzi, tânăra se sufocă într-un orășel de provincie, soțul o neglijează, iar viața pare să i se fi oprit în loc. Dar dezvăluirea unui cumplit secret de familie o îndeamnă pe Iris să-și ia viața în mâini. Nu renunță la pasiunea ei și se înscrie la o școală de haute couture din Paris, unde o întâlnește pe Marthe, muză și mentor, tulburătoare și autoritară…”

„Anul 1945. Claire Randall, fostă soră medicală, se întoarce din război și pleacă cu soțul într-o a doua luna de miere. Dar o stâncă magică descoperită într-un loc misterios o transformă într-o călătoare în timp, care se trezește brusc într-o Scoție măcinată de luptă, în Anul Domnului… 1743. Azvârlită într-un alt secol de forțe pe care nu le înțelege, protagonista trebuie să înfrunte conspirații și primejdii care îi amenință viata… și îi pun la încercare inima. Destinul i-l scoate în cale pe tânărul războinic James Frazer și Claire trebuie să aleagă între fidelitate și dorință, între doi bărbați, între două vieți.” 

Știți vorba aceea „La pomul lăudat să nu te duci cu sacul”?! Ei bine, zicala asta se potrivește la fix cărții de față. O să vă mărturisesc cinstit că nu am terminat-o de citit, dar cu toate asta pot spune că mi-am format o părere destul de pertinentă, astfel încât să îmi permit să fac recenzie primelor 3 părți pe care le-am parcurs.

„Amiens, Franța, 1910.

Stephen Wraysford, un tânăr englez de douăzeci de ani, întâlnește dragostea vieții în persoana lui Isabelle Azaire, soția unui proprietar de fabrici de textile cu care a fost trimis să stabilească relații de afaceri. Stephen își convinge iubita să părăsească împreună cu el atmosfera sufocantă a vieții de familie provinciale, dar lucrurile iau o întorsătură neașteptată. După ce rămâne însărcinată, Isabelle hotărăște brusc să se întoarcă la părinți, înainte să-i dea vestea că vor avea un copil. Profund marcat de această relatie, șase ani mai târziu, Stephen o va duce cu el, îngropată în adâncul sufletului, în tranșeele marelui război care zguduie Europa. Experiența radicală a celui mai cumplit conflict din istoria de până atunci a omenirii îl transformă lăuntric și îi deschide perspectiva unei noi vieți – paradoxal, prin întoarcerea la Amiens pentru a regăsi iubirea și apoi prin salvarea lui, în urma unei explozii în subterane, de către un ofițer german cu care fraternizează. 

Dacă tot mi-a venit această idee, acum mi-am zis că trebuie să grupez majoritatea cărţilor citite până acum pe categorii/tematică, urmând să actualizez lista la zi cu fiecare carte citită:

I. Cărţi despre cultura musulmană

1. Arsă de vie, Suad
2. Cândva am fost prințesă, Jacqueline Pascarl
3. În pielea unei jihadiste, Anna Erelle
4. Splendida cetate a celor o mie de sori, Khaled Hosseini
5. Povestea Faridei, Farida Khalaf
6. Cel care mă aşteaptă, Parinoush Saniee
7. Vanatorii de zmeie, Khaled Hosseini

Mi-au plăcut cel mai mult: 4, 6 şi 7

„Cartea Vânătorii de zmeie, scrisă de Khaled Hosseini, este o poveste despre prietenie și trădare, care își poartă cititorii prin Afganistanul ultimelor zile ale monarhiei și până la cele ale atrocităților prezentului. Schimbările de situație uimitoare fac din această carte memorabilă atât o cronică politică, cât și o poveste emoționantă despre copilărie și maturizare. Intriga care pornește cu prietenia dintre Amir, fiul stăpânului, și Hassan, fiul servitorului, se dovedește firul director care unifică întregul roman. Fragilitatea acestei relații, simbolizată de zmeiele de hârtie, este pusă la încercare pe măsură ce vechiul stil de viață al vechiului Afganistan apune. Studiile de caracter, de la portretul lui Amir, cel nesigur și sensibil, la cel al tatălui său, Baba, se intretes cu istoria Americii și cu cea tumultoasă a Orientului Mijlociu.”

„August Pullman este un băiat de zece ani care a avut ghinionul de a se naște cu o teribila diformitate facială. Pentru a-l proteja de privirile și vorbele răutăcioase ale oamenilor, părinții săi îl educă acasă, dar într-o zi hotărăsc că a venit vremea ca Auggie să meargă la școală.
Minunea este o poveste emoționantă despre curaj și bunătate, despre integrare și acceptare, scrisă cu sensibilitate și umor. „Nu judeca după aparențe” pare să fie ideea de la care pornește R.J. Palacio, iar una dintre cheile de lectură este dată de replica vulpiței din Micul prinț: „Nu poți vedea bine decât cu inima. Esențialul e invizibil pentru ochi.”

Nu puteam începe săptămâna într-un mod mai frumos și mai pozitiv de atât. Această Minune de carte mi-a încărcat bateriile pentru următoarea perioadă.