Strainii… prieteni

Ati intalnit vreodata oameni pe care i-ati simtit aproape din prima clipa? Acei… straini.
Acei oameni despre care aparent nu stii nimic, dar ai senzatia ca stii totul.
Acei oameni care inexplicabil ti-au atins inima si au lasat acolo o amprenta.
Acei oameni cu care stabilesti o legatura speciala, diferita.
Acei oameni care la un moment dat au dat buzna in viata ta si au schimbat-o intr-un fel de care uneori nu esti constient. Acei oameni care iti sunt mai prieteni decat prietenii cu care te-ai straduit sa creezi o legatura in timp.
Acei oameni care la momentul potrivit au stiut cum sa te priveasca, ce sa iti spuna, cum sa te imbratiseze.
Acei oameni pe care o data ce i-ai intalnit nu ii poti lasa sa plece.
Oare ei sunt „strainii”? Eu ii numesc prieteni sau suflete pereche la un alt nivel! :)

Iustina T. ©

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

6 Comments

  1. de multe ori cred ca m-am simtit ca un strain printre oameni desi viata se straduia din rasputeri sa-mi faca pe plac
    poate ca-mi sunt un rasfatat al vietii da ………………
    pentru ca stiu ca viata ma iubeste in afara de asta insa nu am nimic ::::::::::::::
    in afara de asta sunt ca un strain printre oameni !!!!!!!!!!!
    un strain care nu stie de unde a venit
    si unde o sa trebuiasca sa dispara
    dar macar eram strainul acela pe care viata il iubise si o iubise neobisnuit sacru de sfant
    asa cum nimeni nu mai iubise candva
    strainul acela da intr-adevar eram eu :d ‘

  2. de fapt imi amintesc ca eram demult intr-o piata de undeva din centrul Athenei Omonia
    un soi de piata de sclavi unde asteptam la rand sa vina cineva sa ne inchirieze cu ziua munca :D cand am inteles atunci
    ca eu nu doar ca eram un strain printre straini care nu intelegea o iota din ceea ce vorbesc ei dar si
    modul in care priveam eu uneori ii facea pe multi sa se intrebe nu doar din ce tara sunt
    cat de pe ce planeta sunt aterizat oare
    priveam uneori de parca as fi privit prin oameni
    si de parca i-as fi zarit cu sufletele goale asa precum erau cu adevarat

  3. asa ca m-am intors atunci in loc sa ajung la munca unde oricum nu prinsesem loc
    m-am intors inapoi in camera si am scris o poezie care asa se si numea Strainul
    si in care era vorba despre mine asa precum ma surprinsesem ca ma zarisem in ochii altora

  4. chiar am intalnit de curand o astfel de persoana:X imi place sa vorbesc cu el, ma simt in largul meu,cum nu m-am simtit niciodata.:X

  5. Postarea asta imi exprima exact starea de acum.
    Superb.

  6. Acei oameni „straini” despre care ai scris aceste randuri extraordinar de frumoase, sunt de fept cunostinte din alte vieti. De aici vine acea senzatie, ca stii totul despre ei. Chiar stii totul despre spiritul lor, deoarece spiritul se renaste din nou intr-un alt trup. Noi suntem spirite, care traim momentan in trupul ales de noi. Dar nu putem sa nu ne ocupam de spiritul nostru, caci suntem spirite. Daca nu ne-am ocupa de spiritul nostru, nu am mai trai de fapt Asa cum multi nu traiesc, doar isi imigineaza ca traiesc. De fapt ei uita ca sunt spirite, si se ocupa doar de o mica parte a lor, doar de trup si materie. Cand simtim aceste sentimente fata de straini, de fapt ne vin amintiri din vietile noastre anterioare, si noi ascultam de aceste amintiri, le luam in serios. Acesta este cel mai important.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
My moments

Sunt momente cand ma simt pustiita fara vreun motiv anume sau fara absolut nici un motiv, dar sunt si momente...

Închide