Strainii… prieteni
Ati intalnit vreodata oameni pe care i-ati simtit aproape din prima clipa? Acei… straini.
Acei oameni despre care aparent nu stii nimic, dar ai senzatia ca stii totul.
Acei oameni care inexplicabil ti-au atins inima si au lasat acolo o amprenta.
Acei oameni cu care stabilesti o legatura speciala, diferita.
Acei oameni care la un moment dat au dat buzna in viata ta si au schimbat-o intr-un fel de care uneori nu esti constient. Acei oameni care iti sunt mai prieteni decat prietenii cu care te-ai straduit sa creezi o legatura in timp.
Acei oameni care la momentul potrivit au stiut cum sa te priveasca, ce sa iti spuna, cum sa te imbratiseze.
Acei oameni pe care o data ce i-ai intalnit nu ii poti lasa sa plece.
Oare ei sunt „strainii”? Eu ii numesc prieteni sau suflete pereche la un alt nivel! 
Iustina T. ©
Sunt o devoratoare de tot ce e frumos, un om plin de viata dar si o enigma! Si am o mare dependenta... pantofii!
de multe ori cred ca m-am simtit ca un strain printre oameni desi viata se straduia din rasputeri sa-mi faca pe plac
poate ca-mi sunt un rasfatat al vietii da ………………
pentru ca stiu ca viata ma iubeste in afara de asta insa nu am nimic ::::::::::::::
in afara de asta sunt ca un strain printre oameni !!!!!!!!!!!
un strain care nu stie de unde a venit
si unde o sa trebuiasca sa dispara
dar macar eram strainul acela pe care viata il iubise si o iubise neobisnuit sacru de sfant
asa cum nimeni nu mai iubise candva
strainul acela da intr-adevar eram eu :d ‘
de fapt imi amintesc ca eram demult intr-o piata de undeva din centrul Athenei Omonia
cand am inteles atunci
un soi de piata de sclavi unde asteptam la rand sa vina cineva sa ne inchirieze cu ziua munca
ca eu nu doar ca eram un strain printre straini care nu intelegea o iota din ceea ce vorbesc ei dar si
modul in care priveam eu uneori ii facea pe multi sa se intrebe nu doar din ce tara sunt
cat de pe ce planeta sunt aterizat oare
priveam uneori de parca as fi privit prin oameni
si de parca i-as fi zarit cu sufletele goale asa precum erau cu adevarat
asa ca m-am intors atunci in loc sa ajung la munca unde oricum nu prinsesem loc
m-am intors inapoi in camera si am scris o poezie care asa se si numea Strainul
si in care era vorba despre mine asa precum ma surprinsesem ca ma zarisem in ochii altora
chiar am intalnit de curand o astfel de persoana:X imi place sa vorbesc cu el, ma simt in largul meu,cum nu m-am simtit niciodata.:X
Postarea asta imi exprima exact starea de acum.
Superb.
Acei oameni „straini” despre care ai scris aceste randuri extraordinar de frumoase, sunt de fept cunostinte din alte vieti. De aici vine acea senzatie, ca stii totul despre ei. Chiar stii totul despre spiritul lor, deoarece spiritul se renaste din nou intr-un alt trup. Noi suntem spirite, care traim momentan in trupul ales de noi. Dar nu putem sa nu ne ocupam de spiritul nostru, caci suntem spirite. Daca nu ne-am ocupa de spiritul nostru, nu am mai trai de fapt Asa cum multi nu traiesc, doar isi imigineaza ca traiesc. De fapt ei uita ca sunt spirite, si se ocupa doar de o mica parte a lor, doar de trup si materie. Cand simtim aceste sentimente fata de straini, de fapt ne vin amintiri din vietile noastre anterioare, si noi ascultam de aceste amintiri, le luam in serios. Acesta este cel mai important.