Mi-e dor de oameni.

Când am încetat să observăm frumosul și când am început să vedem doar urâțenia?
Când ne-am lăsat simțul estetic să ne părăsească și l-am înlocuit cu vulgaritate?
Când am început să trecem nepăsători peste durerea altui om și când am uitat să întindem mâna pentru a ajuta, nu pentru a arăta cu degetul?
Când am început să admirăm prostia, incultura, scandalurile de tot soiul și când am încetat să asimilăm lucurile frumoase, de bun gust?

Read More

Tu ești…

soarele călduț dintr-o dimineață racoroasă;
valul leneș care îmbrățișează în fiecare clipă marea;
raza de lumină care pătrunde în cel mai întunecat loc și îl luminează;
izvorul nesecat de dragoste, bunătate și răbdare.

Tu ești piesa lipsă. În tot întregul meu erai singura bucată care lipsea. Și am încercat să potrivesc atâtea piese în spațiul acela, dar nici una nu se încadra perfect. Am încercat să le potrivesc oricum și să le țin acolo doar ca să nu fie locul gol. Câtă nechibzuință să încerci să te peticești cu piese nepotrivite! Ajungi să crezi că ești tu defect, că nu piesa e cea care nu e bună pentru tine.
Atâta irosire când tu erai atât de aproape de mine…

Read More