Suflete de vânzare

Uneori, am neplăcuta senzație de înstrăinare de oameni pe care cred sau credeam la un moment dat că îi cunosc. Am senzația că s-au schimbat într-un mod neplăcut și mă întreb dacă au fost vreo clipă așa cum îi credeam eu. Simt un gust amar de îndepărtare de oameni pe care îi țineam în sufletul meu ca pe niște bibelouri, într-un loc ferit, cu teama de a nu se sparge.
Până la urmă, inevitabilul se întâmplă. Se sparg. Se transformă în ceva, în altceva. De nerecunoscut.

Nu voi accepta niciodată oamenii care vând iluzii. Oamenii la care frumusețea e doar o mască, la care prietenia e doar o mască, la care bunătatea e doar o mască. Nu-mi plac sufletele așezate pe tarabe, la vânzare și nu-mi plac oamenii care se vând pentru amăgiri de scurtă durată.

Read More