Nu poți…

Nu poți cere atenție după ce ai ignorat fără milă un timp îndelungat.
Nu poți cere prietenie dacă tu nu oferi prietenie, așa cum nu poți fi iubit dacă nu iubești la rândul tău.
Nu poți pretinde respectul oamenilor dacă tu însuți nu te respecți în primul rând pe tine.
Nu poți cere încredere atunci când tu îmbrățișezi atât de tare minciuna.
Nu te poți plânge că ai fost uitat când tu ai uitat cu ușurință totul.

Read More

Noi suntem zeițe, Alice Năstase

Până anul trecut nu am putut spune cu fermitate că am un singur autor preferat. Am citit mult, diverși autori, fiecare m-a fermecat prin felul lui unic de a scrie și de a transmite ceva. Dar nimeni, absolut nimeni nu mi s-a lipit atât de bine de inimă ca Alice Năstase.
Prima carte din bibliografia ei pe care am citit-o eu se numește „Noi suntem zeițe – carte poștală”. Încă din primele două pagini curiozitatea mi s-a stârnit iremediabil și nu m-am putut opri din citit până pe la 3-4 dimineața. Cu o mână mâncam și cu una țineam cartea.

Read More

Cugetări

În viața fiecărui om există cel puțin o persoană care îl iubește din tot sufletul în ciuda tuturor celor care l-au făcut să se simtă neiubit.
În viața fiecărui om există cel puțin un alt om care îl admiră și care și-ar dori să îi fie alături în ciuda tuturor celor care îl fac să se simtă mic și neînsemnat.
În viața fiecărui om există oameni care îi sar numaidecât în ajutor în ciuda tuturor celor care îl doboară.
În viața fiecărui om există o vorbă bună, o mângâiere, o îmbrățișare, un gând frumos în ciuda tuturor răutăților, invidiei și vorbelor grele aruncate asupra lui.

Read More

Jurnal, Oana Pellea

Până mai săptămâna trecută nu am simțit nevoia să scriu în detaliu despre cărțile pe care le citesc. Însă m-am decis să o fac și recunosc, am mult de recuperat cu privire la asta. Am atâtea recomandări de făcut și nu știu în ce ordine să le așez.
Ceva mai devreme am răsfoit din nou, prin fragmentele pe care mi le-am scos mai demult din cartea Oanei Pellea, Jurnal. Cu toate că le știu foarte bine, m-au răscolit din nou. Deși e o mare diferență de vârstă și experiență între noi, m-am regăsit aproape în fiecare cuvânt, în fiecare trăire, în fiecare viziune a ei.
Am zâmbit, am lăcrimat și am oftat citindu-i gândurile atât de sincere și de melancolice. Același stil de a scrie și de a gândi mă caracterizează și pe mine. Același stil aspru criticat.

Read More

Gări murdare de durere

O gară. Aceeași gară murdară și tristă.
Când eram mică gara însemna plimbări, excursii, în orice caz, ceva frumos, un prilej de nou.
Acum, după mulți ani în care nu a mai însemnat nimic, are un nou sens. De despărțire, de tristețe. Acum de fiecare dată când merg la gară am sentimentul de gol în stomac, sentimentul groaznic de pierdere sau îndepărtare.

Read More