Jurnal, Oana Pellea

Până mai săptămâna trecută nu am simțit nevoia să scriu în detaliu despre cărțile pe care le citesc. Însă m-am decis să o fac și recunosc, am mult de recuperat cu privire la asta. Am atâtea recomandări de făcut și nu știu în ce ordine să le așez.
Ceva mai devreme am răsfoit din nou, prin fragmentele pe care mi le-am scos mai demult din cartea Oanei Pellea, Jurnal. Cu toate că le știu foarte bine, m-au răscolit din nou. Deși e o mare diferență de vârstă și experiență între noi, m-am regăsit aproape în fiecare cuvânt, în fiecare trăire, în fiecare viziune a ei.
Am zâmbit, am lăcrimat și am oftat citindu-i gândurile atât de sincere și de melancolice. Același stil de a scrie și de a gândi mă caracterizează și pe mine. Același stil aspru criticat.

Read More

Gări murdare de durere

O gară. Aceeași gară murdară și tristă.
Când eram mică gara însemna plimbări, excursii, în orice caz, ceva frumos, un prilej de nou.
Acum, după mulți ani în care nu a mai însemnat nimic, are un nou sens. De despărțire, de tristețe. Acum de fiecare dată când merg la gară am sentimentul de gol în stomac, sentimentul groaznic de pierdere sau îndepărtare.

Read More

Îmbrățișări

Am o manie. Îmi place să îmbrățișez oamenii, nu doar pe cei apropiați ci și pe aceia care îmi dau o stare de bine atunci când îi întâlnesc.
Îmbrățișarea mi se pare cel plăcut mod prin care îi arăți cuiva că ocupă un loc în inima ta, chiar și unul mic.
Îmi place să îmbrățișez des, din tot sufletul. Am senzația că pentru câteva secunde inima mea bate în pieptul celuilalt și invers. Mi se pare o apropiere incredibilă.

Read More

Fără lumină, fără somn

Deodată întuneric. Bezna se așterne în câteva milisecunde în toată camera. Mă ridic, bâjbâi prin cameră și aprind două lumânărele. Așa parcă mai merge.
Am tot așteptat să revină curentul însă tot așteptând, fiecare licăr, al fiecărei lumânări a pâlpâit neajutorat și s-a stins. Din nou, beznă. Nefiindu-mi somn, am devenit agitată întrucât nu știam ce puteam face până voi adormi. Am citit nițel dintr-o carte, la lumina telefonului aproape descărcat până au început să mă usture ochii, apoi resemnandu-mă cu gândul la o noapte lungă, m-am așezat pe partea stângă a patului așa cum fac de obicei și mi-am luat perna în brațe. Un milion de gânduri și de imagini mi-au trecut prin minte și prin fața ochilor. E incredibil câte povești poți vedea când închizi ochii.

Read More