Gând de noiembrie

Rămas bun Octombrie drag! 

Toamna e pe sfârșite. Soarele se arată din ce în ce mai rar și e tot mai puțin prietenos. E morocănos, mofturos și răsfățat. Nu ne mai încălzește chipul, iar brațele lui sunt tot mai reci. Norii cenușii pun stăpânire pe înaltul cerului devenind grei din cauza ploilor ascunse în pântecele lor.
Frunzele încep să își piardă din intensitatea culorilor, murind câte puțin în fiecare zi, croșetând frenetic pătura care urmează să-i țină de cald pământului până la primăvară.

Read More

Betsy, regina vampirilor – de Maryjanice Davidson

Vă povesteam cu o săptămână în urmă că m-am apucat de o serie nouă cu și despre vampiri, pe numele ei „Betsy, regina vampirilor”, de Maryjanice Davidson.

Primul volum al seriei, „Nici moartă, nici măritată” ne introduce în universul simpaticei Besty, o mare, mare pasionată de pantofi scumpi. Ziua ei începe foarte prost – întârzie la muncă, pierde autobuzul, se așează pe o gumă în următorul, este concediată, iar atunci când ziua e pe sfârșite și crede că mai rău de atât nu se poate, sfârșește ziua cât se poate de prost în urma unui accident stupid de mașină. Besty e singura eroină a unui roman de genul care face moartea să pară amuzantă.
Ei bine, adevărata aventură abia de aici începe, deoarece confuză și oarecum speriată se trezește din morți fără să aibă habar cum e posibil și ce-i de făcut.
Urmează o serie lungă de peripeții, de răsturnări de situație, de momente încărcate de pasiune și de umor (un umor de calitate).

Read More

Colț de suflet

Reproșurile îngreunează sufletul. Îl îngreunează atât de tare încât sfârșește prin a se prăbuși și a-ți dărâma întreaga ființă.
Atunci când la un oarecare nivel oamenii se îndepărtează, încep să își reproșeze ce și-au zis, ce au făcut unul pentru celălalt, chiar și ce nu și-au zis sau nu și-au făcut.

Reproșurile sunt ca pietrele: unele mai mici, ca niște cioburi, care odată aruncate julesc sufletul către care sunt îndreptate, rănindu-l ușor. Acele răni superficiale se vindecă însă în timp, lăsând în urmă cicatrici abia vizibile. Dar sunt și acele reproșuri ca niște bolovani imenși care cad peste sufletul celuilalt cu o forță de neoprit, de neanticipat. Cad peste el provocându-i răni adânci pe care nici timpul, nici alți oameni nu reușesc să le închidă sau să le vindece. Rămân acolo, îngreunând sufletul, lăsând o amprentă pentru totdeauna.

Read More

Oamenii au nevoie de oameni

Aș vrea să abordez un subiect care devine deseori motiv de dispută între cei care îl discută.
Unii oameni spun că noi suntem proprii noștri stăpâni, că destinul stă doar în mâinile noastre și că nu depindem de nimeni.
Alți oameni sunt de părere că în viață, independent de voința noastră, sunt momente în care depindem de alți oameni și asta pentru că sunt situații în care nu putem face totul singuri și momente în care starea noastră e frecvent influențată de atitudinea altora față de noi.
Eu fac parte din a doua categorie. Da, cred cu tărie că în această lume mare depindem inevitabil unii de alții, din foarte multe puncte de vedere.

Read More

Am obosit

Am obosit.
Am obosit să mă scuz, să dau explicații și să încerc să înțeleg.
Am obosit să nu fiu „auzită” atunci când încerc să spun ceva.
Am obosit să-mi fie puse sub lupă fiecare gest, fiecare cuvânt, fiecare acțiune.
Am obosit să mă simt vinovată pentru nimic.
Am obosit să-mi car sufletul greu de fiecare dată când vorbele mă rănesc mai mult decât aș vrea.
Am obosit să vorbesc și am obosit să tac.
Am obosit să vreau și să nu pot.

Read More