Gust de primăvară

Primăvară. Renaștere. Parfum. Soare vesel. Optimism. Ghiocei timizi. Verde. Plimbări lungi. Săruturi delicate. Nostalgii. Speranță. Ploi mărunte. Cer senin. Tandrețe. Frumusețe. Miros de tei. Copilării. Delicatețe. Veselie. Bujorii mei dragi. Astenie. Tăceri lungi. Curcubee. Cireși înfloriți. Grădini pline de viață. (mai mult…)

Continue Reading Gust de primăvară

Cu primavara-n suflete

Februarie își ia rămas bun de la noi, oamenii, iar odată cu el ne luăm și noi la rândul nostru rămas bun de la iarnă și de la tot ce a însemnat ea pentru noi.
Astăzi, această iarnă își încheie povestea pe care a scris-o pentru fiecare dintre noi. Nu știu cum va fi finalul iernii tale sau dacă povestea ta din iarna asta a fost cea pe care o așteptai. Dar știu că primăvara care își croiește drum prin sufletul tău îți va aduce speranță și bucurie. Asta înseamnă primăvara. Speranță și bucurie.  (mai mult…)

Continue Reading Cu primavara-n suflete

Oamenii care au fost cândva…

Fiecare om care pleacă din viața noastră lasă un gol, luând cu el și o parte din noi pe care uneori probabil că nici nu știam că o avem și chiar dacă știam cu siguranță nu am fi vrut să o pierdem. Eram noi, un tot, un întreg, o armonie și dintr-o dată ne-am simțit mai goi, mai vulnerabili.
Da, fiecare om care pleacă lasă un gol, dar și o lecție. Pentru că fiecare om înseamnă o poveste, iar fiecare poveste înseamnă o lecție.

Mă încearcă un sentiment ciudat atunci când un om nu mai face parte din viața mea. Nu contează că a fost alegerea lui sau din anumite motive eu nu l-am mai dorit alături de mine. Nu contează că lacrimile au fost ale mele sau ale lui, așa cum nu contează că pe undeva s-a rătăcit o parte din mine sau o parte din el. Nu mai contează nici dacă au fost niște copilării sau lucruri de neiertat.  (mai mult…)

Continue Reading Oamenii care au fost cândva…

Prin praf și vise, de Roxana Valea

În căutarea mea frenetică de cărți pe care vreau să le citesc printre rafturile bibliotecii, am descoperit una despre care nu știam nimic, dar care mi-a atras atenția. O carte despre „curajul de a deveni cine ești” și care subliniază ideea că „lumea este a celor care visează„. Un jurnal de călătorie numit simplu și sugestiv „Prin praf și vise”, scris de Roxana Valea. Îmi place la nebunie acest gen de lectură pentru că mă face să mă detașez complet de viața de zi cu zi și mă obligă să întru într-o cu totul altă lume, în pielea unui personaj real, trăind fiecare emoție și fiecare sentiment descris.  (mai mult…)

Continue Reading Prin praf și vise, de Roxana Valea

Viața – 44 de cuvinte

Viața înseamnă salturi în hăul durerii și zboruri pe culmile fericirii, pierderi și regăsiri, cuvinte și necuvinte, zâmbete de bucurie și lacrimi de tristețe, armonie și dezordine, gălăgie și tăcere, împlinire și dezamgire, apropiere și depărtare, dulce și amar, soare și furtună, putere și slăbiciune, încredere și trădare, bunătate și răutate, curaj și lașitate, iubire, iertare, îmbrățișări, săruturi, prietenie, aventură, tandrețe, credință, suflet, Dumnezeu, timp, copilărie, naivitate, oameni.   (mai mult…)

Continue Reading Viața – 44 de cuvinte

Fără titlu

Spune-mi… când mi-ai privit ultima oară ochii? Ai văzut cum te privesc de parcă înăuntrul lor s-a adunat toată iubirea din lume?
Spune-mi… când mi-ai ascultat ultima oară buzele? Ai auzit toate poveștile de dragoste pe care le rostesc?  (mai mult…)

Continue Reading Fără titlu

Oamenii sunt ghiocei pentru că iubesc primăvara

Un ghiocel nu este doar un semn că vine primăvara. El este o dovadă de curaj, de putere, de speranță, de gingășie. Omul este asemenea unui ghiocel. După fiecare iarnă a inimii lui el renaște mândru și înfruntă din nou lumea în fiecare primăvară.
Ghiocelul îndură gerul aprig al iernii și umezeala zăpezii, așteptând tăcut și timid pe prietenul lui, soarele, care îi va da curajul și încrederea necesară pentru a se arăta lumii.

(mai mult…)

Continue Reading Oamenii sunt ghiocei pentru că iubesc primăvara

Un suflet de femeie…

Femeia, oricât de puternică poate părea din afară, are multe momente de fragilitate sufletească. Sufletul ei se poate simți gol, expus, singur.
Mângâie-i sufletul cu vorbe calde atunci când îl simte gol și nu o întreba nimic.
Îmbrățișează-i-l cu al tău și alungă-i singurătatea fără să îi ceri explicații. (mai mult…)

Continue Reading Un suflet de femeie…

În oglindă

– De câte ori ți-am spus să nu îți mai expui sufletul obosit, chinuit de nedreptate și de neputință?
– Ți-am spus că oamenii nu vor înțelege, nu te vor înțelege.
– Ți-am spus că ceilalți sunt protejați de măști, iar pe tine n-are ce să te apere. Totul îți va exploda în față. Țăndările îți vor brăzda chipul plâns și îndurerat.  Și va durea…
– Ți-am spus că mâinile care par că sunt deschise pentru a te îmbrățișa oricând, atunci când vei avea  într-adevăr nevoie se vor strânge sau vor îmbrățișa pe altcineva. (mai mult…)

Continue Reading În oglindă