MAI… aproape de vara!

large

În luna MAI nu uita să iei cu tine…
iubirea,
speranța,
credința,
prietenia,
bunătatea,
respectul,
încrederea,
pofta de viață,
simțul umorului,
iertarea,
copilăria,
voința

și… ochelarii de soare!

Să vă bucurați de 1 Mai perfect și să aveți o lună plină de voie bună și de momente demne de trecut în albumul cu amintiri pe care fiecare dintre noi îl poartă în suflet!

Read More

Scrisoare

title641507669

Cândva, e posibil să fi avut impresia că mă cunoşti. Poate ai crezut că ştii cine sunt şi ce simt. Ba chiar la un moment dat te-ai crezut îndreptăţit să-mi spui că ce simt eu e prostesc şi nefiresc. În spatele unei bucurii afişate ai găsit laudă, iar atunci când poate eu mă agăţam de un fir de speranţă, tu ai văzut depresie şi pesimism. Ai căutat să mă răneşti aruncând cu vorbele după bunul plac. Nu ai ţinut cont că, sufletul meu, oricât de mult aleg să ţi-l dezvălui, va rămâne un mister pentru tine şi uneori, chiar şi pentru mine. Aşadar, te-ai grăbit. Mi-ai interpretat greşit gândurile, intenţiile, prietenia.

Read More

Călătorie inapoi

tumblr_ltrw9dYriY1qawgp4o1_1280_large

E greu să pleci şi uneori e chiar mai greu să rămâi. Dar cu siguranţă cel mai greu este să nu mai priveşti deloc înapoi.
E posibil să nu învăţăm niciodată să lăsăm totul în urmă. Ne impunem să facem asta, dar într-un moment de slăbiciune dăm fuga înapoi. Poate că teama de necunoscut, nesiguranţa ne împinge să facem cale întoarsă pe drumurile deja ştiute. Şi poate că uneori e bine să o facem. Să ne întoarcem acolo unde am lăsat părţi din noi. Uneori pentru a le recupera, alteori pentru a găsi răspunsuri la întrebări care ne consumă emoţional, pentru a accepta fapte şi pentru a ierta greşeli. Pentru a ne împăca propriul suflet.

Read More

Iar dor

d7dca6dd1532b84972172fa5587bfa35

Ieri m-am trezit cu dor de mare. Am deschis ochii şi m-am văzut acolo. Pentru o fracţiune de secundă parcă i-am simţit mirosul sărat şi umezeala plăcută. Îmi doream să o privesc liniştită uitând de timp, de oameni, chiar şi de mine. Îmi doream să fiu doar eu şi ea, ascultându-i dorinţele, regretele, pierderile, iubirile.

Nu o să mai aştept până la vară ca să-mi văd marea. Dorul de ea mă seacă. E acelaşi dor ca cel de un om pe care-l iubeşti. Te consumă, nu-ţi dă pace.

Read More

Un suflet uneori prea plin, alteori prea pustiu… de oameni

 42d9ee208238a9a82d7efefcb927dcb5

Oamenii pleacă adesea de lângă noi. Pleacă fizic sau emoțional. Se desprind uneori puțin câte puțin, alteori brutal, lăsându-ne sufletele dezgolite. Iar noi, privind cu jind în urma lor, suntem sfâșiați de durere, de dor, de neputință, de „ce-ar fi fost dacă”-uri, de orgolii peste care nu am putut sau nu am vrut să trecem, de speranțe, de „întoarce-te înapoi” și de „iartă-mă”. Și sufletul rămâne pustiu, singur, fără vlagă.
 Oamenii pleacă.

Read More