Ne suntem datori să luptăm!

gfd

Luptă! Luptă! Luptă!
Asta-mi spun de fiecare dată când cad. Şi lupt. Şi mă ridic. Până la urmă mă ridic deşi la un moment dat îmi pare că e bine acolo jos, e linişte, nu mai aud zgomotul lumii. Văd gesturi disperate şi frunţi încruntate care îmi vorbesc, dar nu mai aud nimic. E linişte.
Parcă aş vrea să mă mai odihnesc niţel. Am obosit. Să tot cad, să mă ridic, apoi să îngenunchez iarăşi şi iar să fac eforturi pentru a  învinge. Pentru că luptele pe care le port cu mine însumi sunt cumplite. Mă seacă de energie, de viaţă, de mine.

Read More