Monolog V

a81fcad8070333fbf91198695468f3c8

Scriu… despre sufletul meu. Ciopârțit, fericit, singur, iubit, părăsit, înfrânt, mâhnit, pustiu, liber, nerăbdător, copilăros, nemărginit. De atâta timp îmi aștern sufletul în mii de cuvinte, pudrate cu zâmbete dulcegi și aromate și condimentate cu lacrimi sărate-amărui și uneori tot simt că nu am spus destul. Simt că de-a lungul timpului au rămas în adancu-i multe sentimente nemărturisite, care l-au transformat așa cum apa mării conturează noi țărmuri.
Nu mai știu ce simt. Sita sufletului meu nu mai cerne, astfel că toate sentimentele mele, și bune și rele, zac murdare într-un colț. Nesiguranța e singurul sentiment care a izbutit să scape printr-o crăpătură a sufletului.

Read More