Sinceritatea… între mit și realitate

 43aef593d9ac6c3fc4ae9d0cca3d082b
Eu nu am întâlnit până acum oameni care să reacționeze bine la sinceritate. Am întâlnit numai oameni care susțin că apreciază sinceritatea, deci nu am certitudinea că puși față în față cu adevărul sunt cu adevărat capabili să îl aprecieze.

Atunci când încetezi să le mai spui ceea ce vor să audă, oamenii te șterg cu ușurință din viața lor ca și cum ar șterge cu buretele o mizerie care le întinează decorul. Cel puțin în cazul meu cam așa au stat lucrurile.
Din acest motiv mai există prea puține prietenii adevărate. Există orgoliu, încăpățânare, arogantă, mândrie. Nu și prietenie. Prietenia a murit odată cu sinceritatea. Astăzi, doar ne mințim că suntem prieteni așa cum ne mințim că suntem sinceri, așa cum mințim că nu mințim.

Adevărul nu satisface pe nimeni nici dacă e rece, nici dacă e cald. Da, adevărul nu e digerabil deloc. Persoana căruia îi este servit riscă să se înece cu el, iar cel care îl servește riscă să-și ia o tavă în cap. Oamenii nu gustă adevărul, iar dacă îi forțezi îl scuipă.

Nu-mi spuneți că încă mai credeți că există oameni care preferă să li se spună verde în față ceva care îi lezează în amorul propriu. Vă spun eu, NU există! Oamenii mint că preferă sinceritatea. Altfel nu-mi explic cum de atunci când îndrăznești să spui ce gândești devii dintr-o dată persona non grata.
Scuzați-mi scepticismul, dar sinceritatea mi-a fost rareori apreciată. De fiecare dată când am făcut „abuz” de ea am rămas fără „prieteni”.

Iustina Dinulescu

 

Read More