Lumina dintre oceane, M.L. Stedman

lumina-dintre-oceane-4939-4

„Binele și răul sunt ca niște șerpi scârboși: atât de încurcați, că nu-i deosebești unul de altul decât după ce-i împuști pe amândoi, și atunci e prea târziu.”

Am ales să încep cu acest citat pentru că mi s-a părut cel mai potrivit pentru a exprima ideea principală a acestui roman. Încă din copilărie ni se stabilesc nişte repere cu privire la ce este bine şi ce este rău. Cu timpul, învăţăm să le definim, să le deosebim. Şi totuşi… totuşi graniţa dintre ele este atât de fină uneori, încât ceea ce e bine se poate dovedi a fi de fapt rău sau invers.

Lumina dintre oceane s-a dovedit a fi un roman pur şi simplu superb. Fără cusur. Nici un detaliu nu a fost lăsat la voia întâmplării. Este o poveste despre alegeri greşite sau nu, despre oscilarea între bine şi rău atunci când faci acele alegeri, despre nevoile şi zbuciumul sufletului uman, despre iubire în diferitele forme pe care le ia, dar mai ales…despre pierdere – pierderea raţiunii, a speranţei, a sinelui, a tot ceea ce ai mai scump pe lume.

Read More

Monolog VIII

3b40907349ce9ef2f63f5814ad14af5a

Îmi dau seama cu o oarecare dezamăgire faţă de mine însămi sau mai degrabă cu confuzie, că trecerea anilor nu m-a lecuit de naivitate. Sunt lecţii pe care credeam că le-am învăţat cu timpul şi totuşi constat că viaţa mă prinde mereu nepregătită.

Cu naivitate, încă mai cred. În oameni şi în vorbele lor, în prezenţa şi în braţele lor, în ochii lor şi în schimbare. Dar oamenii se încăpăţânează să-mi demonstreze că totul e fals, că viaţa e o scenă imensă, cu decoruri care se schimbă şi actori care şi-au învăţat replicile atât de bine încât le-au devenit a doua natură.

Read More