O mare de lacrimi, de Ruta Sepetys

o-mare

„Ne aflăm la finalul celui de al Doilea Război Mondial, în Prusia Răsăriteană, unde mii de refugiați caută cu disperare o cale de scăpare din calea morții. Printre aceștia se află și Joana, Emilia și Florian, ale căror vieți se intersectează pe drumul către nava care le promitea salvarea, Wilhelm Gustloff. Fiecare are secrete „incomode”, ca toți cei care trăiesc vremuri de război, de fugă și de lipsuri. Uniți prin forța împrejurărilor, poveștilor lor converg, iar paleta narativă se îmbogățește în consecință, deopotrivă cu emoțiile cititorilor care află despre minciuni și revelații, despre trădare și generozitate, despre violență și autoamăgire. Cu fiecare minut care-i apropie de țărmul izbăvitor, își înving neîncrederea și își consolidează speranța. Dar, tocmai când credeau că au reușit, intervine inevitabilul hâd al sorții. Naționalitatea, cultura, educația, statutul social nu mai contează atunci când zece mii de suflete – adulți și copii – se văd nevoite să lupte pentru supraviețuire.” 

Încerc să mă adun după ce am terminat de citit această carte, însă e mai dificil decât mă aşteptam.  Cred că oricâte cărți am citi, oricâte filme sau documentare am vedea despre ceea a ce însemnat al Doilea Război Mondial pentru omenire nu vom putea cuprinde și afla toate atrocitățile care s-au petrecut atunci. Unele ies la iveală chiar și acum. Din fiecare carte cu acest subiect eu una mai aflu câte ceva și fiecare dintre ele mă marchează până în adâncul ființei mele. Mă lupt cu un gol în stomac de nedescris, m-a copleșit tristețea după ce am închis coperta și mă întreb din nou cum de au fost posibile toate astea… De ce? Pentru ce?

„Scufundarea vaporului Wilhelm Gustloff este cel mai mare carnagiu din istoria maritimă, cu pierderi de vieți ce depășesc numărul de morți de pe nave faimoase cum ar fi Titanic și Lusitania. Dar, în mod bizar, majoritatea oamenilor nu au auzit de acest fapt.
[…] Poveștile de război sunt adeseori citite și discutate la nivel mondial de cititori aparținând unor naționalități care s-au situat pe baricade opuse în timpul bătăliilor. Istoria ne-a divizat, dar prin lectură putem să cuprindem într-un tot unitar poveștile, cercetările, amintirile. Cărțile ne unesc într-o comunitate globală a lecturii, dar ceea ce este și mai important, într-o comunitate globală umană care face mari strădanii să învețe din trecut.” (din nota autoarei)

Read More