Orele îndepărtate, de Kate Morton

628520

 „O scrisoare care ajunge la destinatar la câteva zeci de ani după ce fusese trimisă bulversează existența unei familii din Londra: Edie Burchill, editoare pasionată, descoperă astfel un mister surprinzător legat de mama ei, Meredith, care implică un castel plin de secrete – Milderhurst, un autor celebru – Raymond Blythe, și pe cele trei fiice ale acestuia – Percy, Saffy și Juniper. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Meredith este evacuată, alături de alți copii, din Londra, iar ea ajunge la castelul Milderhurst, devenind cea mai bună prietenă a lui Juniper. Dar castelul, deși aparent un loc minunat, înconjurat de o grădină fabuloasă, ascunde multe mistere pe care Meredith doar le intuiește, pentru ca fiica ei, Edie, să le descopere ani mai târziu. Povești despre trădare, intamplări dramatice, iubiri nefericite alcătuiesc un labirint periculos în care Edie e pe cale să se rătăcească, la fel cum mama ei, Meredith, cu jumătate de secol mai devreme, se pierduse pe coridoarele întunecate și întortocheate ale castelului. Singure zidurile acestuia mai știu insă toate poveștile de demult, și Edie nu trebuie decât să le asculte pentru a le desluși.” 

Read More

Casa de lângă lac, de Kate Morton

casa-de-langa-lac_1_fullsize

Citind şi această carte a lui Kate Morton nu pot decât să o trec oficial în fruntea listei mele de autori preferaţi. Nu pot decide care roman al ei, dintre cele trei citite de mine, este cel mai bun. Toate sunt la fel de bine scrise, nişte puzzle-uri imense, ale căror piese sunt create cu o imaginaţie incredibilă şi cu detalii excepţionale. Fiecare loc, fiecare personaj, fiecare întâmplare care poate părea în primă fază lipsită de o importanţă prea mare devine în cele din urmă piatra mică care răstoarnă carul mare.

„Sadie Sparrow soseşte în Cornwall ca să petreacă o vreme cu bunicul ei. I s-a sugerat să îşi ia o vacanţă după ce a divulgat în presă detalii ale unui caz la care lucra şi nu are de ales, ştie că altfel riscă excluderea din Poliţia Metropolitană. Totul i se pare fără rost până într-o zi când dă, din întâmplare, peste o maiestuoasă casă abandonată,  izolată de păduri, pe marginea unui lac. Locatarii par să o fi părăsit în mare grabă, căci prin ferestre se zăreşte o ceaşcă de ceai uitată pe o măsuţă, nişte flori uscate într-un vas şi portretul unui copil frumos, făcut de o mână sigură, pe care se desluşeşte o dată: 23 iunie 1933. Instinctul de detectiv nu o trădează, Sadie simte că în casa aceea s-a întâmplat ceva teribil şi este hotărâtă să dezlege misterul de care se simte atrasă în mod inexplicabil.

Cornwall, iunie 1933. Domeniul familiei Edevane, Loeanneth, îşi aşteaptă oaspeţii pentru petrecerea tradiţională de la mijlocul verii. Alice Edevane are 16 ani, o inteligenţă vie şi vrea să fie scriitoare. Apropierea balului o emoţionează peste măsură, iar motivele nu-i lipsesc – a scris o povestire poliţistă dupa toate regulile artei şi se pregăteşte să-şi dezvăluie secretul: este îndrăgostită. Dar la miezul nopţii, când focurile de artificii luminează cerul întunecat, familia Edevane va suferi o pierdere atât de grea, încât va parasi Casa de lângă lac pentru totdeauna.”

Read More

Povestea Faridei, de Farida Khalaf & Andrea C. Hoffmann

Povestea Faridei - Farida Khalaf

„Povestea Faridei reprezintă primele memorii ale unei supravieţuitoare a terorii ISIS.

Toţi bărbaţii au fost omorâţi. Toate femeile au devenit sclave, dar Farida a reuşit să evadeze. În august 2014, Farida, o adolescentă obişnuită, încerca să se bucure de vacanţa de vară. Fata locuia într-o regiune muntoasă din nordul Irakului, iar ce a urmat este de neimaginat. Satul ei a căzut pradă unui atac pus la cale de ISIS. Acestui atac i-au căzut victime toţi bărbaţii, inclusiv tatăl şi unul dintre fraţii Faridei, iar femeile au fost luate ostatice şi supuse unor chinuri atroce, de la bătăi şi violuri până la vânzare în piaţa publică asemenea unor vite.
Dupa şapte tentative eșuate de a se sinucide, Farida va profita, împreună cu alte cinci tinere, de o ocazie favorabilă şi va fugi în deşertul libian. Farida a dovedit un curaj incredibil într-o situaţie care părea fără ieşire și s-a hotărât să facă publică povestea ei de viaţă. Ne aflăm în prezenţa memoriilor impresionante ale unei tinere femei, care arată ce înseamnă cu adevărat lupta pentru supravieţuire a unor oameni nevinovaţi, prinşi în vârtejul răzbunării inexplicabile a membrilor ISIS.”

Atunci când citesc mărturii ale oamenilor care au supravieţuit terorii – indiferent de ce natură – îmi dau seama, de fiecare dată, că Iadul e aici, pe pământ. Printre noi există răul absolut, unicul lucru care ne rămâne fiind lupta – pentru supravieţuire.

Când spui Orientul Mijlociu nu poţi să te gândeşti decât la război, la teroare, la fanatism, la crimă, la ură, la tot ce e mai urât şi mai înfricoşător în lumea asta. Despre asta este vorba şi în memoriile Faridei. Este de neimaginat că această femeie mai trăieşte şi mai este întreagă la minte după ce a trecut prin asemenea chinuri.

E greu de descris în cuvinte ce sentimente te încearcă pe măsură ce înaintezi cu lectura. În contextul actual, când terorismul este deja o problemă globală, nu doar locală se amestecă în sufletul tău furia, teama, neputinţa. Pare ireal ceea ce citeşti cu toate că eşti conştient că este cât se poate de real, de crud.

Mai mult decât despre lupta pentru viaţă,  în condiţiile în care moartea pare cea mai blândă soluţie, Povestea Faridei este una despre prietenia absolută, acea prietenie care poate face diferenţa între viaţă şi moarte. Probabil că dacă nu ar fi avut-o alături pe prietena sa Evin, Farida nu ar fi reuşit să lupte până la capăt. Evin a fost cea care i-a insuflat forţa necesară pentru a lupta, cea care a îngrijit-o atunci când a fost nevoie şi cea care a fost dispusă să se sacrifice pentru a putea rămâne alături de prietena sa. Este o raritate această prietenie pe care am găsit-o în această carte, de aceea mi s-a părut că este atât de important să vorbesc despre ea.

În cele câteva luni în care a fost ostatică şi sclavă, Farida a îndurat umilinţe pe care cu greu ţi le poţi imagina. Bătăi crunte, violuri, înfometare. Atrocităţile descrise sunt pentru noi, cei care nu am trăit aşa ceva, imposibil de digerat. De multe ori mă întrebam de ce continuă Farida să se revolte ştiind că asta ar însemna o nouă bătaie soră cu moartea. Mă întrebam de ce nu se supune, în speranţa că poate îi va fi oarecum mai bine. Eram furioasă în sinea mea că nu reuşeşte să scape mai repede sau că nu cedează în faţa îndoctrinării de faţadă. Eram furioasă pentru tot. Însă revolta Faridei a fost modul prin care nu le-a cedat torţionarilor săi sufletul, spiritul ei. Trupul i-a fost revendicat şi onoarea pătată. Doar spiritul a reuşit să şi-l păstreze intact. Am o deosebită admiraţie pentru această femeie. Farida este cu adevărat o supravieţuitoare!

Vă recomand această carte! Povestea Faridei merită aflată!

Fragmente:

„Uneori oamenii trebuie să cunoască răul mai mare, pentru a pricepe care e cel mic.”

” Mă privi tristă-și aproape că puteam auzi ce gândea: cum de-am ajuns noi două în situația asta înjositoare? Cum de s-au putut întâmpla toate astea, având în vedere că până de curând am dus o viață normală? Pe de-o parte, fiecare din noi era fericită să o știe pe cealaltă aproape. Pe de altă parte, sunt situații în viață în care nu-ți dorești nici un fel de martori. Și noi ne aflăm într-o astfel de situație: cred că ne rușinam amândouă de imaginea penibilă pe care o ofeream. Dar nici nu puteam schimba lucrurile. Viața însăși ne-a pus pe umeri o sarcină extrem de dificilă.”

„Mă simțeam ca și cum cineva ar fi scos din mine un dop, lăsând astfel să curgă toată dorința mea de a mai trăi, pe care o mai aveam pe undeva. Nu mai aveam nicio scânteie de energie în trup, nicio speranță. Totul era pierdut: doar să mai închei toate socotelile. Voiam să mor.”

„Ce vremuri frumoase, lipsite de griji trăiserăm noi împreună! Nici nu ne dăduserăm seama cât de minunată ne fusese viața-până când am rămas dintr-o dată fără ea.”

„Însă, cuprins de disperare, omul ajunge să gândească lucruri la care, în mod normal, nu s-ar fi gândit.” 

Read More

Călătoresc singură, de Samuel Bjork

Samuel-Bjork__Calatoresc-singura__606-609-960-8-785334313178

„După un prolog care se petrece în anul 2006 şi în care se povesteşte dispariţia unui bebeluş din maternitatea unui spital, trecem în 2012, când o fetiţă este descoperită atârnând într-un copac dintr-o pădure, cu un ghiozdan în spate, îmbrăcată ca şi când ar fi fost o păpuşă şi având la gât un bilet de avion pe care scrie: „Călătoresc singură“.
Această întâmplare macabră reprezintă începutul unui caz tulburător, în
care apar şi alte fetiţe, găsite în aceleaşi împrejurări, fără ca poliţia să reuşească să înţeleagă ce se întâmplă. Cazul îi este încredinţat inspectorului Holger Munch şi echipei sale speciale de operaţiuni în care acesta o cooptează pe Mia Kruger, o fostă colegă de-a sa care a părăsit poliţia, retrăgându-se pe o insulă, după ce a tras asupra unui drogat, ucigându-l.”

Ok, acum că am aflat misterul pot respira normal şi îmi pot relaxa umerii. Pfff, nu cred că am mai stat vreodată atât de încordată citind o carte! Deci cam atât de bună e!

Read More