Oameni anxioși, de Fredrik Backman

„Un spărgător de bănci înarmat fuge de la locul faptei și ajunge într-un apartament scos la vânzare, unde are loc o vizionare. Pentru că poliția e pe urmele sale, se baricadează înăuntru și îi ia ostatici pe cei șapte potențiali cumpărători, aparent normali și inofensivi, printre care doi „rechini” imobiliari, un cuplu de lesbiene, o multimilionară cu tendințe suicidare și un sabotor de vizionări deghizat în iepure. Dar lucrurile o iau razna atunci când ostaticii și spărgătorul încep să-și dezvăluie dramele personale și anxietățile. Când spărgătorul le dă drumul ostaticilor și oamenii legii năvălesc înăuntru, nici urmă de infractor, iar depozițiile halucinante ale martorilor nu fac decât să-i bulverseze și mai mult pe polițiști: Unde e infractorul și ce nu-i în regulă cu oamenii ăștia?”

Continuă să citești Oameni anxioși, de Fredrik Backman

Lenor – perechea perfectă

Am încheiat testarea noului detergent Lenor și mă declar mai mult decât super încântată. Am ales 2 variante de testare – doar detergentul și detergent + balsam. Atunci când am folosit doar detergentul parfumul a fost unul discret și plăcut. Atunci când le-am folosit împreună mirosul a fost atât de intens încât nu a mai fost nevoie să folosesc parfum. Hainele sunt catifelate la atingere, iar parfumul s-a păstrat foarte bine chiar și atunci când hainele au fost uscate afară (aveam întotdeauna problema asta!). Continuă să citești Lenor – perechea perfectă

Paralelă

Eu, la 27 ani, la botezul Evei. Tot eu, la 31 ani, la botezul lui Cezar.

Diferențe:
Stânga: machiajul profesional cu enspe mii de chestii și coafura mult prea elaborată, pentru care am pierdut cel puțin 3 ore, mi-a adăugat ani buni la vârstă. Să nu zic chiar 10, dar pe acolo…
M-am simțit și nu m-am simțit bine. Parcă nici de zâmbit nu mai știam să zâmbesc ca mine. Asta am constatat-o ulterior, uitându-mă la poze. Continuă să citești Paralelă

Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare, de Suzanne Collins

„AMBIȚIA ÎI VA DICTA.
RIVALITATEA ÎL VA CONDUCE.
DAR PUTEREA ARE UN PREȚ.

E dimineața în care începe a zecea ediție a Jocurilor Foamei. La Capitoliu, Coriolanus Snow, un băiat de 18 ani, se pregătește pentru singura lui șansă la glorie, ca mentor în Jocuri. Casa Snow, cândva măreață, a decăzut, iar soarta ei atârnă de posibilitatea firavă ca tânărul Coriolanus să fie mai fermecător, mai isteț și mai abil decât colegii lui ca să ajungă mentorul tributului câștigător. Continuă să citești Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare, de Suzanne Collins

Despre colicii care strică bucuria și alungă liniștea

Îmi propusesem să scriu despre perioada asta dificilă din viața celor mai puțin norocoși părinți după ce se încheia și la noi, dar regăsesc frecvent întrebarea „Ce să-i dau pentru colici?” și știu că eu la rându-mi am căutat disperată articole sau postări despre tratamente și sfaturi pentru ei. Încă nu am scăpat complet deși am trecut de perioada critică, dar suntem pe drumul cel bun, așa că am prins curaj să scriu despre experiența noastră. Continuă să citești Despre colicii care strică bucuria și alungă liniștea

Cu toate te obișnuiești până la urmă

Cu toate. Oricât de imposibil de grele ți s-ar părea. Oricât de slab sau incapabil te crezi tu. Oricât de împotriva firii îți pare că este.

Asta e concluzia la care am ajuns eu și la care rumeg de aproape un an. Un an care mi s-a părut cât zece și nu exagerez cu nimic. Un an în care mi-a fost mai greu ca niciodată și totuși…m-am obișnuit cu fiecare greu și imposibil pe care inițial nu mă gândeam că îl pot depăși. Se pare totuși că noi, oamenii, ne adaptăm până la urmă la orice schimbare și suntem mai flexibili decât credem. Că uneori ducem mai mult decât puterea pe care credem că o avem limitată. Umerii noștri sunt până la urmă mai rezistenți decât ne imaginăm. Continuă să citești Cu toate te obișnuiești până la urmă