23 Aprilie – Ziua Internațională a Cărții

„Nu poţi deschide o carte şi să nu înveţi ceva.” – Confucius

Am tot amânat să scriu articolul ăsta, dar cu ocazia zilei de astăzi mi s-a ivit ocazia perfectă, căci când e cel potrivit să vorbești despre cărți dacă nu chiar de „ziua” lor?

Sunt un om dependent de cărți. Și la fel ca orice dependent, de orice, am senzația că nu pot funcționa normal fără „drogul” meu – cărțile. Cărțile mi-au oferit refugiul perfect atunci când m-am simțit obosită sau sătulă de viața de zi cu zi, de realitate. Așa că de atunci nu găsesc un alt remediu mai bun pentru orice aș avea pe suflet.

Citesc de multă vreme, dar „cititoare” nu sunt decât de vreo 4 ani. De 4 ani trece rar de tot o zi sau două în care sa nu citesc puțin dintr-o carte, să citesc despre o carte sau să fac poză la vreo carte. Mai mult decât plăcerea de a le citi mai am și plăcerea de a le mai mirosi din când în când, de a le rearanja, de a le privi când am ocazia rară de a sta într-un loc în liniște. Îmi place să le mai scot din rând pe cele care mi-au rămas în suflet și să le mai răsfoiesc, amintindu-mi de personajele lor. Cred că asta se întâmplă atunci când cărțile devin o parte importantă din viața ta.

Nu sunt obsedată de cărți, deși mi s-a spus și asta de către cineva de la care aveam pretenția că mă cunoaște mai bine de atât. Mai bine decât a încerca să mă convingă că „prea multe cărți nu-mi fac bine”. Eu nu cred în ideea că poți vreodată să citești „prea multe cărți”. Dimpotrivă, cred că nu ne-ajunge timpul pentru a citi atât de multe cărți.

Pe mine cărțile m-au salvat. La propriu. M-au salvat de la depresie după nașterea Evei și mă salvează și acum, în această perioadă atât de dificilă pentru mine, când m-am întors iarăși în punctul ăla care a fost de cotitură și atunci și care acum este și mai apăsător. Citind m-am regăsit pe mine însămi, mi-am regăsit pacea și echilibrul. Citind m-am vindecat de orice îmi îngreuna sufletul. Cititul a fost terapia mea, cărțile psihologi, citatele pe care le-am cules și lecțiile de viață au fost medicamente eliberate fără prescripție.

„Cartea este mica mobilă a minţii noastre, motorul spiritului, unealta care vine în ajutorul lenei de a gândi, insuficienţei noastre, cum şi bucuriilor sufletului.” – Emile Faguet

Am crescut într-o casă cu o bibliotecă modestă, care la un moment dat mă incomoda pentru că o priveam ca pe un spațiu irosit. Acum visez să am o bibliotecă imensă, o cameră plină cu rafturi de cărți. O cameră, nu doar o jumătate de perete.

Zilele trecute Eva se uita la Frumoasa și Bestia pentru a mia oară. La scena în care Bestia îi arată lui Belle biblioteca din castel, am avut următorul schimb de replici cu Eva:

„- Mami, când o să mă fac și eu mai mare vreau să merg și eu într-o cameră din asta.

– Adică într-o bibliotecă, o cameră cu multe cărți?

– Daaa!

– Îți plac atât de mult cărțile, mami?

– Da, foarte mult!”

Am fost atât de încântată. Așa că sper ca într-o zi să le las asta drept „moștenire” copiiilor mei. O cameră plină cu cărți. Pentru că în cărți poți găsi oricând alinare și prietenie. Pe mine cărțile m-au apropiat de oameni minunați, cu care sunt sigură că altfel, în altă conjunctură, nu m-aș fi întâlnit niciodată. Sau ce poate fi mai plăcut decât atunci când o carte pe care o recomanzi ajunge la un alt om exact la momentul potrivit? Sau când ți se spune că datorită ție cineva și-a (re)descoperit plăcerea de a citi? E pur și simplu grozav!

Dacă toată lumea ar citi zilnic cred că lumea ar fi un loc incomparabil mai bun.

Pentru voi ce reprezintă cărțile? Cum v-au schimbat viața și când le-ați descoperit cu adevărat?

This Post Has One Comment

  1. Scripcariu Camelia

    Cine iubeste cartile nu poate fi decat om bun. Iti apreciez foarte mult articolele si iti doresc spor la citit.
    Te imbratisez

Lasă un răspuns