30 sau…”Ti se pare o glumă până ți se întâmplă și tie…”

FB_IMG_1539540626182

Să mă fi întrebat în urmă cu 10-15 ani ce credeam despre oamenii în vârstă de 30 de ani și aș fi spus că sunt deja bătrâni. Totuși, pe măsură ce m-am apropiat și eu de ei, de la un an la altul i-am privit altfel. Iar astăzi îi am. 30. Un număr interesant, rotund, tânăr, plin de viață.
Nu am mai făcut de ceva vreme o „retrospectivă“ , însă astăzi simt nevoia să o fac. Să trag linie, să adun, să scad, să mă împart și să mă multiplic, să mă privesc cu sinceritate și strig în gura mare ce cred că am învățat în toți anii ăștia.
Am învățat să mă accept și să mă simt bine cu mine. Cred că asta este o lecție pe care nu o înveți ușor, dar pe care odată ce ai învățat-o devine un reflex.
Am învățat să apreciez și să înțeleg liniștea, solitudinea. Uneori ai nevoie doar de tine și atât. Să te aduni, să te resetezi și să o iei de la capăt.
Am învățat să nu mai bat la uși închise. Oamenii care te dor este mai bine să-i lași în spatele ușii.
Am învățat să accept că este normal și chiar în regulă să nu fii plăcut sau înțeles de toată lumea. Asta nu înseamnă că tu ai o problemă. Nici că celălalt are o problemă. Mi-a luat prea mult timp ca să mă opresc din strădania mea de a fi pe placul celor din jurul meu. E mai mult decât obositor. Devine frustrant după o vreme.
Am învățat că râsetele rostogolite ale copilului tău și îmbrățișările lui sunt cele mai frumoase lucruri care ți se pot întâmpla în viață. Nu se compară cu nimic, deși de-a lungul vieții ai cu siguranță nenumărate momente care te fac fericit. Ei dau sens. Ei sunt sensul.
Am învățat să-mi privesc ridurile și firele albe care au început să devină vizibile ca pe o lecție – că timpul trece indiferent de ceea ce alegem noi să facem cu el. Așadar m-am hotărât să storc din el fiecare picătură de viață. Să nu las nimic netrăit din plin.
Am învățat să apreciez cu adevărat oamenii speciali și am învățat să dăruiesc din toată inima.
Am învățat un lucru important despre cărți. Nu sunt niște simple obiecte. Au fel de magie în ele, care apropie oamenii, bandajează sufletele și te schimbă pentru totdeauna. “Cărțile te fac neprost“ și „Cărțile te fac un om mai bun“ ar trebui să fie scris pe toate gardurile și pe toți pereții. Oamenii au nevoie de cărți ca de aer.
Am învățat un lucru important și despre oameni. Suntem extrem schimbători. Ne schimbăm reciproc prin ceea ce ne facem unii altora până nu ne mai recunoaștem, până ne îndepărtăm, până de dezumanizăm. Ne schimbăm prin ceea ce alegem să facem și prin ceea ce alegem să fim.
Am învățat că nu există nicio rețetă universală a fericirii. O încropești din ce ai. De obicei cele mai delicioase mâncăruri se fac din ce ai, condimentate “după ochi”.
Am mai învățat că viața nu te așteaptă și nu te iartă. Dar tu trebuie să înveți să ierți. De nenumărate ori.

30. Pauză. Play.
Într-un fel chiar simt că am 18 ani plus 12 de experiență. Până la urmă totul se rezumă la cum privești lucrurile, nu?!

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

1 Comment

  1. La multi ani!

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Fandom: Fantezie periculoasă, de Anna Day

"Până unde ai merge pentru a face parte din povestea preferată? Violet şi prietenii ei iubesc romanul Dansul pe eşafod,...

Închide