Oamenii plang

Oamenii plang. Din prea multa durere, din prea multa dragoste, din prea multa bucurie.
Plang in intimitatea camerei lor, plang pe umarul celui mai bun prieten, plang in vazul tuturor.
Oamenii nu plang pentru ca sunt slabi, ci pentru ca simt. Face bine sufletului sa planga, sa se descarce, sa scoata durerea afara. Cel mai mult plangem atunci cand suntem raniti, cand ne doare. Sunt lacrimi amare si mari. Dar o data scoase afara te simti mai bine. Ai sufletul putin mai usor.
Eu plang. Plang de bucurie, de tristete, de neputinta. Si mi-e bine. Ma simt bine dupa ce plang. Si nu, in nici un caz nu sunt slaba! Am sentimente. Simt. Sunt OM!

Iustina T. ©

Lasă un răspuns