Lectia numita „apreciere”

In fiecare zi invat sa apreciez diverse lucruri, persoane. Sunt clipe in care am senzatia ca toate problemele lumii s-au strans la mine. Nimic mai fals… privind in jur, ascultand si alte povesti, alte poveri, constat ca problemele mele nu inseamna mai nimic. Sau, poate inseamna, dar mult mai putin.

Nu e o consolare faptul ca intotdeauna se poate mai rau, nicidecum, insa e o consolare faptul ca ti se da sansa sa rezolvi problema aia intr-un mod favorabil.
Poate ca e timpul sa studiem mai in profunzime aceasta lectie numita „apreciere”… sa invatam zilnic cate ceva, sa invatam sa apreciem un om pentru toate lucrurile bune pe care le face pentru noi si sa nu uitam toate astea la prima greseala pe care o face, sa invatam sa ne asumam consecinte si responsabilitati fara sa fugim de ele, sa invatam ca orice problema are o rezolvare, mai devreme sau mai tarziu.
Sa vrem sa invatam. Sa vrem sa apreciem mai mult.

Iustina T. ©

Lasă un răspuns