Aerul pe care îl respiri, de Care Santos

care-santos_aerul-pe-care-il-respiri

„Cărțile ne vorbesc… dar nu toată lumea știe să le asculte.” 

După „Un apartament la Paris” mi-am satisfăcut pofta de lectură tot cu o carte din Raftul Denisei, tot cu două planuri temporale, dar extrem de diferită. Aerul pe care îl respiri e o carte cu totul și cu totul deosebită prin prisma lumii pe care o zugrăvește. Iată despre ce e vorba:

„Când Virginia moşteneşte afacerea de familie, librăria Palinuro, printre vrafurile de manuscrise descoperă o serie de scrisori care îi dezvăluie istoria Carlotei Guillot şi povestea căutării disperate a unei cărţi. Aceasta a făcut parte din celebra bibliotecă particulară a unui sibarit din Barcelona napoleoniană şi e una interzisă. O călătorie halucinantă a cărţii prin Barcelona secolului al XIX-lea este prilejul pentru reconsti­tuirea unui amplu tablou al epocii, cu transformările spectaculoase prin care trece oraşul: dărâmarea zidurilor acestuia, urbanizarea şi apariţia celebrului bulevard Rambla.”

 Cine a spus că dacă vrei să călătorești mult trebuie să citești, nu a spus tâmpenii. Prin intermediul acestei cărți am călătorit în Spania, Barcelona, tocmai în anii 1800 și am aflat despre o istorie care nu îmi era cunoscută nici măcar în linii mari. Romanul are foarte multe personaje, din diverse clase sociale și politice, cărora destinele li se întâlnesc întâmplător sau nu, și care își schimbă iremediabil viețile unii altora. Acest roman este despre politică și religie, despre omenie și cruzime, despre coincidență și destin, despre artiști și prostituate, despre moral și imoral, despre iubire, ură și răzbunare, despre cărți și despre oameni care iubesc cărțile.

„Exact ce-mi place mai mult la anticariate: aerul pe care îl respiri.

 Deci da, mi-a plăcut la nebunie povestea și v-o recomand cu dragă inimă. Cele două planuri temporale – trecutul și prezentul – se întrepătrund în momente cheie, nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Din scoarță în scoarță este o poveste care merită toată atenția. O găsiți aici.

Alte citate pe care le-am subliniat:

„Mai știi, anilor le place să se joace de-a făcutul și desfăcutul relațiilor.”

„Nostalgia e prețul pe care trebuie să-l plătim pentru că am fost cândva fericiți.”

„A, amorul, cum mișcă el lumea și cum poate el schimba pe neașteptate mersul poveștilor.”

„Există persoane nedemne de a poseda anumite cărți, după cum există cărți care își merită stăpânii.”

„A, femeile, ce minune indescifrabilă.”

„Îl iubea pentru toate amintirile astea pe care nu i le va lua nimeni și pentru că o făcuse să fie o femeie pe care trecutul nu o doare și viitorul nu o sperie.”

„Sufletul omului e complicat, nu crezi? Să nu te încrezi niciodată în cele prea simple…”

„Poți ajunge la rezultate surprinzătoare spunând oamenilor adevărul.”

„Scrisul e singurul leac împotriva uitării.”

„Uneori viața apelează la o ironie crudă ca să ne facă să înțelegem lucrurile.”

„Nu-i ușor să iubești un om fericit dacă tu ești nefericit.”

„Virtutea principală a unui colecționar adevărat e răbdarea. Răbdarea de a aștepta, căci cărțile sunt capricioase, apar târziu sau când nu te aștepți, când e deja prea târziu pentru cel ce le-a dorit.”

„Trecutul nu e ușor de aflat. Ni se dezvăluie parțial, face pe interesantul și ne obligă să punem lucrurile cap la cap și să încercam să pricepem ce putem.”

„Felul în care ne manifestăm emoția spune multe despre noi.”

„Viața poate fi nesatisfăcătoare sau prea alambicată, ne poate plictisi de moarte, dar rămâne mereu posibilitatea de a inventa altceva care să ne facă mai fericiți. Asta facem noi, scriitorii, mai mereu: scriem ca să scăpam.”

„Eu cred că lucrurile sunt compatibile. Un om nu îndeplinește niciodată toate dorințele altui om.”

„Cine n-are nimic de pierdut devine cel mai periculos om posibil, pentru că binele și răul le stabilește el.”

„Fericirea e un pește alunecos, fiecare o prinde în funcție de dibăcia și norocul său.”

„Bibliofilii au o maximă veche care spune: cel ce iubește cărțile și trebuie să stea departe de ele ajunge să-și piardă sufletul.”

„Nimic nu-ți dezvăluie mai multe taine ale unui om decât să-i privești biblioteca.”

„Oricât de mult ne-ar schimba experiența, înaintea anumitor priviri rămânem tot ageamiii de la început. Nu contează nici durerea, nici experiența, nici timpul. Sunt priviri care ne întorc la punctul de la care am plecat, la cel al inocenței. Sunt persoane înaintea cărora măștile pe care ni le-a pus viața își pierd importanța, în fața lor rămânem goi, întotdeauna.”

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

1 Comment

  1. Mi-a placut mult: „Sufletul omului e complicat, nu crezi? Să nu te încrezi niciodată în cele prea simple…”

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Un apartament la Paris, de Michelle Gable

"Raftul Denisei" nu m-a dezamăgit nici de data aceasta. Am mai bifat o carte bună din această colecție și trebuie...

Închide