Ai plecat și… ai plecat!

Scris de in ianuarie 9, 2014 in Ganduri printre randuri

woman_looking_out_windows-urban_city_view_skyscrapers_evening_night_blue_black_white_troy_house_photography

Ai plecat.
De ce ai plecat când te-am rugat să rămâi?
De ce m-ai lăsat fără acele brațe care mă făceau să uit de tot ce era dincolo de ușa de la intrare? Aveam nevoie de tine, de tăcerea ta care o înțelegea pe a mea. Îmi lipsesc nopțile albe în care stăteam tăcuți și îmbrățișați. Îmi lipsesc…
Ți-a fost teamă.
Să mă ai, să te am. Să mă recunoști, să îți recunoști că însemn ceva.
Ți-a fost teamă să mă pierzi deși nu mi-ai vrut niciodată sufletul. Lașule!
Te-ai întors.
Nu știu de ce te-ai întors. Probabil că nici tu nu știi. Și pentru că nu te-ai hotărât ai decis să pleci din nou. Ai făcut-o știind câte lupte se vor da în sufletul meu. Și ai plecat cu tot cu brațe. Cu tot cu acele brațe care mă îmbrățișau cel mai cald, cel mai plăcut.
Ai fost crud, știi?
Și ai plecat din nou.
Iar dacă ai de gând să te întorci doar ca să pleci din nou, te rog, nu te mai întoarce niciodată!

*dedicata unei bune prietene

Iustina Ţalea

 

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

1 Comment

  1. Din pacate cei care vin si pleaca de cate ori doresc lasa in sufletul nostru cu intenetie sau fara un gol imens.Si de cele mai multe ori eu cred ca se intorc crezand ca ne fac noua,cei ramasi, un bine,sau pentru ca se simt vinovati.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Citește articolul precedent:
Un prieten bun

Am scris și am șters. Am scris. Iar am șters. Tocmai mi-am dat seama că mi-e greu să vorbesc despre...

Închide