Al zecelea dar, de Jane Johnson

41223396_2141545296099898_7548576254476156928_n

„Anul 1625. Niște pirați iau cu asalt o biserică din Cornwall de unde, în timpul slujbei de duminică, iau o pradă bogată: 60 de bărbați, femei și copii pe care îi duc spre Maroc, unde urmează să fie vânduți piețelor de sclavi albi în Souq el Ghezel. Printre cei răpiți se află și Catherine Anne Tregenna, o tânără și talentată brodereasă. Dar, după cum demonstrează jurnalul ei, Cat este orice, mai puțin sclava la care se așteptau răpitorii… Și cum coasta britanică rămâne în urmă, aventura capătă proporții dramatice. În prezent, într-un restaurant select din Londra, Julia Lovat primește un dar care îi va schimba viața. Cartea străveche cu broderie o farmecă și la o studiere mai atentă descoperă cu uimire jurnalul scris de o tânără al cărei strigăt străbate timpul. Destinele celor două femei se întrepătrund în mod neașteptat, deși le despart patru secole… „

Cartea asta mi-a picat mie în mână exact așa cum i-a picat și Juliei – mi-a fost dăruită. Și aventura de care am avut parte a fost neașteptat de frumoasă și de bine venită. Mi-era dor de o carte de genul și nerăbdarea mea datorată așteptării noului roman al lui Kate Morton mi-a mai fost puțin potolită datorită acestei povești. De ce spun asta? Pentru că Jane Johnson mi-a amintit oarecum de Kate Morton, datorită modului în care și-a scris romanul-poveste în poveste, prezent cu legături în trecut, trecut cu ecouri în prezent, două personaje din două secole diferite ajung să aibă puncte comune, iar poveștile lor se împletesc armonios.

Povestea pleacă de la un fapt istoric real și de la o poveste veche din familia autoarei, transmisă din generație în generație. Acest lucru mi-a atras numaidecât atenția. M-a prins și m-a prins destul de repede în vraja ei. Adaptarea titlului în limba română nu este însă atât de sugestivă, varianta originală fiind mai reușită – Crossed bones. Pirații nu au fost doar niște personaje imaginate din cărțile pentru copii. Ei au fost prădători cât se poate de reali și de nemiloși, iar romanul de față îi aduce în prim plan.

Catherine Anne Tregena era slujnică într-un ținut din Cornwall, dar avea aspirații mari. Ea își dorea să-și depășească condiția, să plece de la țară, să devină cunoscută. Avea și un talent care îi putea asigura un viitor. Broda și o făcea într-un mod deosebit. Nu își dorea să devină o soție banală de țară, care stătea mai mult gravidă și muncea pământul. Avea visuri mărețe. Însă într-o duminică aparent liniștită destinul ei este schimbat într-o fracțiune de secundă atunci când un grup de pirați dau năvală în biserică și răpesc o mare parte din adunare, printre care se află și Cat. În scurt timp fata află și încotro se îndreaptă…în Maroc, în piața de sclavi. Deși viitorul care i se înfățișa părea unul sumbru, Cat era hotărâtă să supraviețuiască și să scape.

Julia, pe de altă parte, era o femeie ajunsă la treizeci și ceva de ani, fără vreo perspectivă de viitor și cu un prezent rușinos. Julia era de 7 ani amanta soțului prietenei sale, iar în primă fază această perspectivă m-a făcut să o resping. În ziua în care Michael se desparte brusc de ea îi oferă și un „cadou de despărțire”-o carte veche despre broderie, legată în piele de vițel, cu coperțile roase și fragile care se dovedește a fi de fapt un jurnal. Da, ați ghicit. Jurnalul lui Catherine, scris în anul în care a fost răpită. Povestea ei o vrăjește pe Julia de la primele pagini și nu durează mult până descoperă că legăturile ei cu Catherine sfidează barierele timpului. Dacă a învățat Julia ceva din experiență trăită de Catherine vă las să descoperiți singuri.

Călătoria pe care am făcut-o citind această carte a fost una exotică, palpitantă și plină de pasiune. Orientul este foarte ofertant, iar pe mine, recunosc, mă atrag că un magnet poveștile a căror acțiune este plasată într-un astfel de loc. Autoarea a reușit să redea farmecul Marocului și o parte din cultura locului.

Mi-a plăcut mult. Dacă aveți chef de o aventură exotică și o găsiți pe undeva (online văd că nu e pe nicăieri) v-o recomand cu drag.

 

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Cartea verii

Toamna se numără...cărțile citite vara. Chiar dacă a fost vacanță timpul alocat lecturii nu s-a modificat în cazul meu, tot...

Închide