Alăptarea = hrănirea bebelusului cu iubire

img_20161209_193207503

Sunt obosită. Extrem de obosită şi cu nervii întinşi la maximum. Prima erupţie dentară se transformă încet încet într-un coşmar. Dar nu despre asta e vorba de fapt. Ci despre minunea şi binecuvântarea pe care o reprezintă alăptatul în timpul acestui proces lent, dureros şi extenuant atât pentru noi, ca părinţi, cât şi pentru micuţii noştri.

Cu fiecare etapă pe care o parcurgem îmi dau seama cât de important este atât laptele matern, cât şi actul în sine. Laptele matern înseamnă iubire, siguranţă, protecţie. Nimic nu pare să liniştească copilul mai bine şi mai repede decât sânul mamei, drept dovadă stă faptul că oricât de mari suntem,dacă ne cuibărim la sânul mamei ne simţim în siguranţă şi ne încărcăm rapid bateriile.

Da, uneori tu, ca mamă de care copilul tău e 100% dependent pentru a se hrăni, te simţi copleşită şi de oboseală şi de faptul că eşti condiţionată într-o măsură destul de mare. Dar acest sentiment se evaporă destul de repede la fiecare sesiune de alăptare. Fie că e vorba de foame sau de joacă, tu eşti cea mai importantă persoană pentru copilul tău. Doar tu îi poţi oferi sentimentul de siguranţă totală si de iubire nemărginită, iar asta te face să te simţi cu adevărat specială. Eşti de neînlocuit, iar în cazul acesta e mai mult o binecuvântare, decât o povară, aşa cum poate părea la un moment dat.

Nu găsesc un termen de comparaţie ca să descriu sublimul acestui act. Cred cu tărie că aceasta capacitate fizică cu care ne-a înzestrat natura pe noi, femeile, este unul dintre atu-urile noastre cel mai de preţ.

În curând împlinim un anişor şi când spun că pentru Eva a mânca înseamnă 90% a suge şi că intenţionez să alăptez până vrea ea, mimica celorlalţi le trădează gândurile. Cum? De ce nu o treci pe lp? Nu mai e bun laptele tău, o să stea numai după fusta ta, o să fie o răsfăţată, o mofturoasă etc etc. Dar eu nu sunt încă  pregătită să-i dau drumul de la pieptul meu, aşa cum nici ea nu e pregătită să facă asta. Se pare că suntem amândouă dependente de iubirea asta care ne leagă, de momentul nostru unic şi special.

Fetelor, nu vă privaţi bebeluşul de miracolul acesta. Nu renunţaţi uşor (ştiu prea bine că la început capitolul ăsta e o adevărată provocare), informaţi-vă corespunzător, apelaţi la un consultant specializat. Alăptatul este fără doar şi poate un dar divin, atât pentru tine ca mamă, dar mai ales pentru puiul tău. Fii de neînlocuit pentru copilul tău. Iubirea cea mai mare e cea care se împarte la doi!

Iustina Dinulescu

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

1 Comment

  1. Asa este. Nimic nu este mai frumos si mai special decat sa iti vezi puiul la piept atasat maxim de marele sau micul sanisor. Si eu ii multumesc lui Dumnezeu ca am parte de aceste clipe minunate, unice si de nedescris in cuvinte. Si noi suntem la capitolul dintisori, avem 8 lunite si 2 sapt si nu a aparut niciunul:-)) in schimb a fost febra, maraiala, si lipsa poftei de mancare. Asteptam din moment in moment sa iasa maiestatea sa dintelr:-))) sa ne tinem bine zic. Sanatate si sarbatori fericite!

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Drumul către libertate, de Yeonmi Park

  „Una dintre cele mai cumplite povești pe care le-am citit vreodată. O carte ce te face să fii recunoscător...

Închide