Altfel

Noi suntem… sau eu sunt și tu ești?! Nu, suntem. Noi. Doi.
Nu mă vezi, dar știu că mă simți. Sufletul tău mă simte.
Nu te văd, dar îți aud inima bătând de departe.
Crezi că speranțele au ruginit? Crezi că sunt pe moarte?
Nici gând! Ele sunt mai vii ca niciodată!
Mâna mea în mâna ta sau invers mi s-a părut mereu cel mai frumos „tablou” și l-am admirat de câteva ori pe furiș.

Te-ntrebi de ce îți scriu mereu?
Îți scriu pentru că vreau să te îmbrățișez cu cuvintele așa cum n-am putut cu brațele.
Lasă-te îmbrățișat. Știu sigur că ai nevoie să te pierzi într-o astfel de îmbrățișare!

© Iustina Ţalea

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
The impossible – Paradisul spulberat

The impossible (Paradisul spulberat) - "Pe 26 decembrie 2004, cel mai devastator tsunami din istorie a lovit coasta sud-estică a...

Închide