Am pierdut, dar am!

Am pierdut prietenii, iubiri, vise, bucăți din mine.
Am pierdut lacrimi, multe lacrimi, de dor, de dragoste, de abandon, de singurătate.
Am pierdut cuvinte, mi-au ieșit din suflet și n-am putut să le mai apuc. S-au risipit în zare.
Am pierdut zile și am pierdut nopți căutându-mă.
Am pierdut momente, secunde, frânturi de viață.
Am pierdut îmbrățișări, săruturi, mângâieri.
Am pierdut speranțe și zâmbete.
Am pierdut ce nu mi-a trebuit ca să văd că nu-mi trebuie.

Am pierdut multe. Timpul, viața, oamenii mi le-au luat. Pe unele le-am pierdut chiar eu, din neglijență sau din altceva. Dar am învățat să păstrez într-un colț de suflet lucruri pe care să nu mi le poată lua nimeni. Le-am pitulat bine de ochii lumii. Mi-am pus deoparte demnitatea, în altă parte credința, într-un alt loc puterea de a renaște mereu, într-un colțisor mi-am ascuns copilăria și într-un altul iubirea. Le păstrez la loc de cinste. În cămăruțele inimii mele.

Ce am pierdut?
Destule. Dar nu mă simt săracă. Am în inimă comori!

Iustina T. ©

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

6 Comments

  1. Interesant.Intotdeauna va exista un echilibru in natura.Ce pierzi intr-o anumita masura vei castiga in alta.

  2. Superb..

  3. foarte frumos

  4. Buna Iustina.Bravo .Sincere felicitari ptr tot ce faci. Bine ai spus Bogdan–ce pierdem intr o anumita masura castigam in alta.

  5. foarte frumos spus! e ca un balsam pentru suflet! te respect si te admir pentru tot ceea ce scrii, esti un om deosebit!

  6. ADEVARAT!

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Timpul nu mai are răbdare cu oamenii

Mi se pare că timpul nu mai are răbdare cu noi. Sau poate că noi trecem prea nepăsători prin timp....

Închide