Amintiri din copilărie II

8386794384_2316face37_z

M-am întors pentru câteva momente în urmă cu 15 ani. În iulie, vara anului 1998. Aveam 10 ani și atunci, în acea vară, am mers pentru prima oară la mare. Cu mama. Doar noi două. Drumul cu trenul mi s-a părut (și încă mi se pare) interminabil. Aveam o dorință nebună de a vedea marea. Mi se părea ceva incredibil. Simțeam o chemare. Am avut-o în suflet dintotdeauna. Acum știu asta. 
Probabil că și mama a știut-o pentru că îmi amintesc că a fost un sacrificiu financiar acel concediu. Dar a ținut cu tot dinadinsul să mă ducă la mare.
Am fost atât de emoționată când am zărit linia albastră care se confunda cu cerul… de nedescris!

Plâng de fericire și de copilărie. Plâng de mama. Aș da orice pentru a retrăi acea vacanță la mare cu ea, doar cu ea. M-am simțit atât de fericită, de iubită, de răsfățată.

Mama mi-a dăruit cea mai frumoasă amintire legată de mare. Și e încă atât de vie…

© Iustina Ţalea

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

6 Comments

  1. offf ,cate sacrificii nu au facut mamele nostre pentru noi si cat de frumos suna acest cuvant, ‘mama’….cat de chinuite au fost ele si asta o vezi doar daca te uiti in ochii lor sau la manutele lor……niciodata nu i-am spus cat o iubesc…niciodata….niciodata nu am luat-o in brate de ziua ei sau macar asa,din cand in cand….voi regreta asta o viata.

    ps. daca traieste si sper din suflet ca da ,pleaca…..tu si ea la mare,din nou.

    • Slava Domnului, este in viata, doar ca momentan nu este in tara. Dar ma gandesc sa serios sa fac o excursie cu ea atunci cand se intoarce, daca nu la mare, atunci oriunde altundeva! Doar noi doua.

  2. Plec! Plec la mare! In Iulie, cu fetița mea de 10 ani. Doar noi doua. De cand am decis acest lucru mi-am zis: vom fi doar noi doua, o voi rasfata, voi face tot ce va vrea ea. Trebuie sa fie o amintire de neuitat.
    Acum, citindu-te, cu atât mai mult. Marea are frmusetea ei. Sălbăticie si nebunie. Maretie si totodata intimidare. Cand o vezi, parca îți este teama sa o atingi, sa mergi către ea. Dar ai un sentiment plăcut in suflet si îți dorești atât de mult sa o imbratisezi. E specială si specială va rămâne.
    Voi saluta, imbratisa si mangaia marea si din partea ta si a copilului de acum 15 ani.

  3. ..foarte emotionant…cate coincidente……tot la 10 ani..fara 2 luni…am vazut prima oara marea…tot cu trenul am fost…tot emotionata…dar cu o matusa…a fost prima oara cand am mancat pizza…am fost la delfinariu, acvariu…am facut poze cu maimuta…pe cuvant…si acum o am…iar din anul ala…am fost in fiecare vara…regulat….n-am lipsit aproape nicio vara….

    • acelasi itinerariu l-am avut si eu Anastasia si bineinteles, aceeasi poza cu maimutica :)))

  4. Foarte frumos articolul! Nu pot decat sa o felicit pe mama ta pentru ca a avut grija sa iti daruiasca asemenea amintiri!
    Si eu ador marea. Chiar daca nu ajung in fiecare an, amintirea clipelor petrecute la mare ramane vie, in amintirea mea.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
… despre Luni cel neobosit

Mi-aș dori ca această duminică să aibă o soră geamănă care să dea fuga în calendar să-i țină locul lui...

Închide