Ani de liceu cu… dor și nostalgii

Azi a sunat clopoțelul. Pentru mulți dintre cei care l-au auzit a însemnat doar sfârșitul vacanței, începutul unui nou motiv de stres, trezit de dimineață sau orice altceva numai bucurie nu.
Pentru mine, deși nu am mai avut prilejul să-l aud, înseamnă nostalgie. Înseamnă dor. În fiecare an, de fiecare dată când începe școala, mi-e dor de anii de liceu.
Mi-e dor de prima zi de școală în care îmi revedeam colegii și ne povesteam tot ce am făcut în timpul verii.
Mi-e dor de caietele noi, alese cu grijă și cu nerăbdare.
Mi-e dor de trezitul de dimineață pentru mers la școală.
Mi-e dor de zilele în care doar ea, școala, însemna cea mai mare dintre griji.
Mi-e dor de orele cu draga mea profesoară de franceză și de diriginta cu care mă ciondăneam mai tot timpul (nu, nu am fost un elev cuminte).
Mi-e atât de dor de grupul vesel (din care evident, eram membru) din ultimele bănci și de simplitatea acelor ani.
Mi-e dor de pauzele care durau mereu prea puțin și de toate acele jocuri pe care le jucam.
Atunci, parcă și râsul îmi suna altfel, parcă era mai plin de viață.

Mi-ar fi urlat sufletul de bucurie dacă azi mă număram și eu printre cei care merg la școală. În schimb, m-am trezit dintr-un vis urât și cu dor în suflet.
Câte amintiri frumoase și ce repede au trecut anii…

Pentru cei care azi și-au luat supărați ghiozdanul în spate și au plecat spre școală, vă doresc o zi minunată, plină de amintiri frumoase! ツ

© Iustina Ţalea

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Gust de toamnă

Toamnă. Ploaie. Nori lipsiți de culoare. Ceaiuri fierbinți cu miere. Prieteni. Pătură moale cu miros de balsam. Dulciuri. Îmbrățișări tandre....

Închide