Apă pentru elefanți, de Sara Gruen

„Primul rând: „Am nouăzeci de ani. Sau nouăzeci și trei. Ori una, ori alta“. Ultimul rând: „Pentru moșneagul ăsta, circul e casa lui“. Între cele două rânduri se desfășoară povestea fascinantă a tânărului Jacob Jankowski, care în anii ’30 își face ucenicia vieții într-unul dintre cele mai vestite circuri americane. Angajat să aibă grijă de animale, Jacob va descoperi sub marea cupolă un univers cu personaje bizare și fascinante, dar cu reguli rigide ca ale unei caste. Însă va afla deopotrivă că circul nu înseamnă numai strălucire și culoare, paiete și magie, râsete și ropote de aplauze, ci și animale maltratate, artiști în mizerie încercând să uite sordidul cotidian cu ajutorul alcoolului de contrabandă, violență și prostituție, suferință și tragedii, incertitudini și spaime. Pe acest fundal se perindă o galerie întreagă de figuri memorabile: Unchiul Al, directorul fară scrupule al circului; Kinko, clovnul pitic cu un zâmbet exagerat pictat pe chipul trist; „ciudații“ cu trupuri contorsionate de suferință; imprevizibilul și crudul August Rosenbluth, dresorul de animale care cade victimă celor pe care i-a chinuit; Marlena, frumoasa lui soție, dresoarea de cai, de care Jacob se îndrăgostește năprasnic și alături de care trăiește o pătimașă poveste de iubire; Rosie, elefantul cu personalitate și cu un secret care-i pune viața în primejdie. Fotografii alb-negru însoțesc textul – instantanee surprinse la circurile americane de la începutul secolului XX, imortalizând o lume unde minunile sunt iscate cu o lovitură de baghetă, se spulberă odată cu ultimul acord al orchestrei, dar iți lasă amintiri de-o viață.”

„Bătrânețea e un tâlhar cumplit. Exact când începi să-ți dai și tu seama ce-i cu viața, îți șubrezește picioarele și-ți încovoaie spinarea.”

Nu am fost niciodată la circ. M-a atras dintotdeauna, recunosc, și încă mă atrage din nu știu exact ce motive, dar în literatură. Oricum puținele circuri care mai activează în zilele noastre cred că sunt cu totul diferite de cele de pe vremuri, precum circul prezentat în această carte și nu numai. Lumea circului era o iluzie, aproape un alt fel de magie. În vremurile de demult la circ ajungeau doar anumiți oameni – neadaptații, oamenii care erau respinși de societate din motive estetice, fugarii, oamenii pentru care circul era unica și singura variantă de supraviețuire și de integrare. Iar cei care dețineau și conduceau aceste circuri erau de regulă oameni lipsiți de scrupule și de conștiință, care profitau de nevoile oamenilor și îi exploatau doar pentru câștigul propriu.

Îmi doream demult să citesc Apă pentru elefanți. Am văzut filmul cu mulți ani în urmă, aproximativ pe vremea când a apărut și țin minte că mi-a plăcut enorm. Plănuiam să-l revăd și acum, la cald după carte și să scriu după recenzia, dar nu mi-a ieșit planul. Când am văzut noua ediție cu posterul filmului am știut că e timpul ei. Din film nu-mi amintesc mare lucru, dar două aspecte sunt sigur diferite – în carte, Marlena are părul șaten/castaniu, iar Jacob roșcat, pe când în film RW și RP nu au nicio legătură fizic cu personajele prezentate în carte. De asemenea, cel de-al doilea aspect pe care l-am remarcat a fost diferența dintre personajul Jacob din carte și personajul Jacob din film. Mi se par două entități complet diferite. Caracterul personajului din carte este cu mult diferit de ceea ce a transpus Robert Pattinson pe ecran. Eu senzația asta am avut-o…🤷

Cam atât cu comparația carte/film. Ceea ce am apreciat de fapt la carte a fost modul în care a fost zugrăvită lumea circului, mecanismele de funcționare ale acestuia și diferența uriașă între ceea ce se arăta pe scenă și ceea ce se întâmpla de fapt între spectacole. Aș spune că de fapt, circul era o mare înșelătorie… animale chinuite, torturate în scopul dresării și private de libertate pentru amuzamentul mulțimii și oameni dărâmați sufletește făcând pe clovnii pentru a distra spectatorii. Cum spuneam…o iluzie, un număr de magie. În lumea circului exista rar prietenie, pentru că fiecare om se lupta pentru propria supraviețuire. Circul era prezentat ca o mare familie, dar realitatea era că fiecare era pe cont propriu după stingerea luminilor de spectacol.

În acest context a ales autoarea, Sara Gruen, să construiască o poveste de dragoste. Și nu oricum, ci folosind același clișeu uzat – triunghiul amoros – care îmi mai place rareori, în funcție de cum e gândit. Jacob ajunge la circ, o remarcă de departe pe Marlena, dar stă în banca lui cam până pe la jumătatea cărții. În cealaltă jumătate lucrurile se precipită, iubirea mocnește și într-unul și intr-altul, soțul Marlenei devine tot mai agresiv și mai abuziv, iar Jacob tot mai imprevizibil. Nu m-a surprins cu nimic și asta nu pentru că am văzut filmul, ci pentru că mi s-a părut răsuflată ideea în general.

De asemenea, pe tot parcursul cărții am avut senzația că Jacob este un personaj ambiguu. Nu l-aș putea caracteriza pentru că într-un capitol era într-un fel, în alt capitol parcă era cu totul altă persoană.  

Punctul forte al romanului, așa cum spuneam și mai înainte, este circul. Autoarea s-a documentat mult și a inserat în poveste numeroase evenimente care s-au întâmplat în realitate de-a lungul anilor, în diverse circuri. Mi-au plăcut în egală măsură și poveștile reale ale celor doi elefanți, pe care le-a evocat în nota de la final. Mă emoționează teribil aceaste animale. Sunt pur și simplu fascinante.

Romanul a apărut la editura Humanitas, în colecția Raftul Denisei și este deja la a doua ediție. Îl găsiți sigur pe Libris.ro.

Rating Goodreads: 4/5⭐
Iustina Dinulescu

Lasă un răspuns