Argintul preschimbat, de Naomi Novik

„Miryem provine dintr-o familie de cămătari, dar incapacitatea tatălui ei de a recupera datoriile îi aduce familia în pragul sărăciei. Așa că Miryem trebuie să preia inițiativa și devine imună la încercările sătenilor de a o îmbuna. Când bunicul ei îi împrumută o pungă cu bănuți de argint, Miryem se întoarce cu ea plină de aur.

Dar reputația că poate transforma argintul în aur îi aduce mai multe necazuri decât bucurii, mai ales când destinul ei se leagă de cel al creaturilor de gheață care bântuie pădurile și al căror rege vrea s-o exploateze din motive ce-i rămân lui Miryem necunoscute.”

După câteva cărți dezamăgitoare îmi doream cu nerăbdare una care să mă scoată din impasul meu literar. Mi-am îndreptat atenția către genul fantasy, pe care îl aleg atunci când simt nevoia să evadez și să mă deconectez într-un fel de la realitate. Ghinionul meu a fost însă că nici de data asta alegerea nu mi-a fost prea inspirată. Cartea care eram convinsă că mă va acapara complet a reușit să mă dezamăgească la fel de mult ca cele dinaintea ei.

Povestea are la bază celebrul basm Fata morarului, cunoscut și sub numele de Rumplestilskin. Autoarea a reinventat însă întreaga poveste, dar cu toate că basmul inițial nu-mi este cunoscut decât în linii mari ca să pot face o comparație, nici viziunea lui Novik nu pot spune că m-a convins foarte tare. Pentru mine a fost o lectură destul de greoaie, cu personaje prea slab conturate.

Narațiunea are trei perspective principale: prima, a fetei cămătarului – Miryem, a doua, a fetei fermierului – Wanda și a treia, a fetei ducelui – Irina, plus încă vreo trei secundare, care apar ici și colo și cărora nu prea le-am înțeles rostul, deoarece au creat și mai multă confuzie. Perspectivele nu sunt alternate într-un mod ordonat, se sare de la una la alta pe parcursul aceluiași capitol și uneori sunt marcate cu semnul #, dar până să te dezmeticești și să-ți dai seama cine „vorbește”, de multe ori trebuie să reiei fragmentul de la capăt ca să aibă sens ceea ce citesti. Mie personal nu-mi plac astfel de abordări și mai ales nu în romane care oricum necesită o atenție sporită din diverse alte motive.

Cele trei personaje principale – Miryem, Wanda și Irina sunt trei fete diferite, care provin din medii foarte diferite, dar ale căror destine sunt dependente unul de altul fără ca ele să aibă habar. Wanda are nevoie de Miryem ca să scape de sărăcie și de tatăl abuziv, Miryem are nevoie de Irina pentru a putea preschimba argintul în aur și a-și salva familia de amenințarea Străvechilor, apoi atât Miryem, cât și Irina vor avea nevoie de Wanda pentru a-și duce la bun sfârșit planurile. Fiecare e o rotița, parte dintr-un întreg mecanism și e nevoie ca fiecare dintre ele să funcționeze în primul rând separat pentru a putea funcționa împreună.

Avem doi antagoniști – Regele de Gheață și Demonul de Foc. Prin intermediul lui Miryem și al Irinei, prin magie, constrângeri și trădări, cei doi ajung față în față și amenință siguranța tuturor. A alege între o iarnă veșnică sau o lume în care magia neagră era stăpână nu era de fapt o alegere în sine, ci o luptă.

Un alt aspect care mi-a displăcut și pentru care am mai scăzut o stea sunt personajele. Spuneam mai sus că nu au fost îndeajuns conturate și vreau să revin cu lămuriri. De regulă, în romanele de acest gen se pune destul de mult accentul pe personaje, pe capacitățile lor, pe caracterele și acțiunile lor. În Argintul preschimbat nu mi s-a părut că autoarea le-a dat prea multă importanță. Nici lor individual, nici legăturilor pe care le-a creat între ele. Nu s-a remarcat nici relația de prietenie care chipurile s-a născut între Miryem și Wanda, nici cea de dragoste dintre Miryem și Regele Străvechi. Nu a fost nimic palpabil, nimic care să mă determine să simt emoțiile și trăirile de orice fel ale personajelor. Nici disprețul Irinei față de Mirnatius, care ulterior se transformă în ceva ce se poate numi dorință?, nici sentimentele contradictorii ale lui Myriem față de soțul său sau ale acestuia față de ea. Mi s-au părut forțate. Cumva nefăcând parte din peisaj.

Argintul preschimbat este mai mult un roman de atmosferă, iar dacă îl aveți pe lista scurtă de lecturi cred că e momentul potrivit să-l citiți iarna asta. Dacă mai și ninge afară în timp ce îl lecturați sunt toate șansele să vă cucerească mai mult decât pe mine, căci deși nu a excelat la construcția personajelor sale, autoarea a creat o atmosferă aproape magică descriind peisajele de gheață, ninse și viscolite, dominate de un ger mușcător și amenințător sau căldura căsuței de la frontiera celor două lumi, din mijlocul pădurii troienite.

Romanul a apărut la editura Nemira, în colecția ARMADA Fantasy.

Rating Goodreads: 3/5*

Iustina Dinulescu

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *