Aria, de Nazanine Hozar

 

„În Iran, în 1953, un șofer pe nume Behrouz găsește un bebeluș abandonat pe o alee. Când adoptă fetița și-i pune numele Aria, nu știe cât de profund îi va schimba viitorul orfana cu ochii albaștri. Pe măsură ce crește, Aria este prinsă între trei femei pe care soarta le-a adus în situația de a-i fi mame: soția lui Behrouz, care o bate; bogata văduvă Fereshteh, care-i oferă adăpost, dar nu-i poate oferi și dragoste, și Mehri cea nevoiașă, ale cărei secrete vor schimba tot ce credea Aria că știe despre viața ei. În același timp, Teheranul este frământat de schimbări. Circulă zvonuri despre un cleric înflăcărat exilat la Paris, pe nume Khomeini, care pare să ofere un nou viitor țării. În mijlocul agitației, Aria se îndrăgostește de un băiat armean, surprins în tabăra greșită a revoluției. Și curând va fi și ea prinsă într-o revoltă care va schimba pentru totdeauna destinul țării și al oamenilor ei.”

Mie îmi plac cărțile altfel. Îmi plac în special cele care au la bază fapte și evenimente istorice reale. Îmi place o poveste bună, care îmbină drama umană cu istoria. Am fost sigură, nu știu de ce, că Aria va fi exact genul ăsta de carte. A fost altfel, într-adevăr, dar într-un sens cu totul diferit decât mă așteptam. Scriitura a fost puțin ciudată, personajele cel puțin bizare, iar acțiunea tărăgănată. Cu greu mi-am putut păstra interesul, atenția și dorința de a ajunge la sfârșit.

Aria, fata cu nume de băiat, nu s-a născut sub o stea norocoasă, dar totuși nu a dus lipsă de șansă. A fost abandonată de mama ei naturală la gunoi, a fost găsită de un șofer de camion, care i-a oferit un adăpost, dar nu și un cămin. A avut o copilărie lipsită de dragoste, în care a fost bătută, înfometată și pedepsită pentru nimicuri de către Zahra, soția șoferului Behrouzi, dar a devenit în anii adolescenței protejata văduvei Fereshteh, care i-a oferit o casă și libertate, dar nu și dragoste. Și ea, la rândul ei, era bântuită de către proprii demoni din trecut. A cunoscut prietenia și iubirea, dar nu i-a fost străină nici pierderea.

„Aria este o odisee feministă, despre o fată în vremuri complicate, la izbucnirea revoluției din Iran. Un roman istoric echilibrat și dramatic, cu rezonanță în prezent.” – John Irving

Această dramă de familie cu accente de saga, începe spre sfârșitul anilor 50, în Teheran, ajungând în ultima parte la revoluția islamică din Iran din anul 1979, acesta fiind contextul istoric al romanului, deși mi s-a părut că a fost lăsat în planul secund și prea puțin evidențiat. Eu știam Iranul ca fiind o țară cu reguli stricte, așa cum sunt toate țările guvernate de către islamiști, în special în ceea ce le privește pe femei. Nu mică mi-a fost nedumerirea când, în prima parte a romanului, Zahra ieșea afară rujată și purtând tocuri sau când Aria mergea cu Kamran la cinematograf. După ce am terminat de citit am căutat mai multe informații despre Iranul de dinainte de Revoluție și da, înainte de asta femeile aveau voie și chiar erau încurajate să studieze, nu purtau văl, aveau libertate. După 1979, imediat ce liderul mișcării revoluționare, Ayatollahul Khomeini preia puterea absolută, totul se schimbă, iar ura acestuia față de Occidentali și obiceiurile lor își va spune cuvântul în toate deciziile care vor urma.

Aria este un roman al contrastelor. El urmărește viețile și împletește într-un mod ciudat destinele mai multor personaje, care trăiesc în vremuri grele și apăsătoare și pentru care iubirea, viața, libertatea se câștigă doar prin luptă și suferință.

Romanul a apărut la editura Trei, în colecția Fiction Connection și îl găsiți pe Libris.ro.

Rating Goodreads – 3/5 🍂
Iustina Dinulescu

Lasă un răspuns