Arta compromisului

Compromisurile sunt de două feluri: majore pe care dacă vrei le faci, dacă nu, nu; și compromisuri mai mici pe care vrei nu vrei, trebuie să le faci.
A face un compromis, orice fel de compromis, e ca și cum ai intra într-o horă fără a avea habar care sunt pașii de dans. Sunt șanse să-i înveți și să-ți iasă și șanse să nu prinzi cum stă treabă, să te împiedici și să te trezești călcat în picioare.

Nu cred că există vreo „rețetă” care garantează succesul și împlinirea. Cred că sunt foarte mulți factori de care trebuie să ții cont înainte de a decide dacă se merită să intrii în acea horă fără să știi să joci. Și mai cred că atunci când faci un compromis trebuie să te asiguri că atunci când vei merge la culcare și vei pune capul pe pernă vei avea un somn fără mustrări de conștiință.

De-a lungul timpului am făcut rareori compromisuri, iar atunci când am făcut-o, am analizat îndelung toate datele problemei. Am încercat să fiu cât mai realistă și să elimin toate riscurile majore care ar fi putut să mă rănească profund pe mine sau pe alți oameni importanți în viața mea. Cu toate astea de câteva ori tot am ales greșit. Am rănit anumiți oameni și am fost rănită la rândul meu din cauza acelor alegeri pe care le-am făcut.

Știu că sunt oameni care poate stăpânesc bine această artă, a compromisului, însă eu prefer să le aleg doar pe acelea mai mici, pe care ești nevoit să le faci la un moment dat pentru ca lucrurile să meargă.

© Iustina Ţalea

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Gust de iarnă

Iarnă. Alb. Fulgi de zăpadă. Desene pe geamuri aburite. Vin fiert. Miros de scorțișoară. Mere coapte. Pulovere groase. Căciulițe haioase....

Închide