Aurul maorilor (Vol. 1 din trilogia Kauri), de Sarah Lark

31886571_1923164481048614_2480854937886523392_n

 

O iubire adolescentină devine punctul central al unei povești care vă va purta din Irlanda în Noua Zeelandă. Doi tineri, despărțiți de o lume, reușesc să își împlinească destinele pe țărmuri îndepărtate, fără să știe că tot ce își doresc mai mult se găsește… chiar în fața lor. Cum îi vor afecta anii și experiențele trăite unul departe de celălalt? Și, mai presus de orice, vor regăsi iubirea pe care nu au uitat-o niciodată? 

Iubirea, ce sentiment devastator! Iubirea e buturuga aia mică despre care se spune că răstoarnă carul mare, este rotița aceea invizibilă fără de care un mecanism, oricât de complex ar fi, nu poate funcționa, este începutul și sfârșitul lumii, binecuvântare și blestem. Iubirea naște povești nemuritoare, uneori tragice, alteori fericite, dar întotdeauna memorabile.

Știți de ce mi-am început recenzia vorbind despre iubire? Pentru că iubirea este nucleul acestui roman. În jurul ei se țes toate celelalte povești mai mici sau mai mari, mai importante sau mai neînsemnate, cu legătură sau fără legătură cu aceasta. Dar împreună alcătuiesc această saga impresionantă, care mi-a intrat în suflet pentru totdeauna și care va rămâne acolo, imprimată în mine.

În Irlanda anului 1846 dragostea dintre Kathleen și Michael ia naștere în vremuri potrivnice. Deși încearcă să lupte pentru iubirea lor, nu au nicio șansă. Cei doi îndrăgostiți sunt separați brutal de oameni, de destin, de legile vremii și de timp. 17 ani. Timp de 17 ani fiecare dintre ei pornește pe un drum clădit din consecințele iubirii lor. Un drum presărat cu multe suferințe și cu un dor nesfârșit.

Mă credeți sau nu îmi este destul de greu să îmi pun în ordine toate gândurile și sentimentele pe care le am cu privire la această carte. V-aș povești atât de multe, dar mi-e teamă să nu vă stric plăcerea de a o descoperi singuri. Mi-a plăcut atât de mult! M-am mutat efectiv în poveste și am suferit alături și pentru aceste personaje magistral construite. Am trăit emoția primei iubiri și dezamăgirea despărțirii forțate, am simțit panica și deznădejdea lui Kathleen, am simțit lupta care s-a dat de la început până la sfârșit în sufletul lui Lizzie, am pășit pe tărâmuri pustii și am văzut cum au prins viață. O călătorie fascinantă, un carusel de emoții.

Dintre toate personajele romanului nu mi-ar fi trecut prin cap că cea care mă va cuceri va fi prostituata Lizzie Owens. Din punctul meu de vedere ea este personajul cheie al romanului. În jurul ei se învârte marea majoritate a acțiunii. Lizzie era o tânără, la fel ca multe altele la vremea respectivă, obligată de împrejurări să-și vândă trupul pentru a-și umple stomacul. Orfană și fără niciun ajutor ea a fost nevoită să supraviețuiască pe stradă, într-o societate care nu se preocupa în niciun fel de oamenii ca ea. Da, era o curvă, dar avea demnitate. chiar dacă ideea asta poate părea ilogică. Nu era lipsită de ambiții și nici de conștiință. Nu făcea asta din plăcere și încerca deseori să-și salveze sufletul, să devină o versiune mai bună a ei înseși. Uneori a reușit, alteori nu. Cumva, destinul o duce mereu în acel punct, o obligă să se vândă iar și iar. Femeia asta a fost un cameleon. S-a adaptat la orice situație și a făcut față cu brio tuturor încercărilor la care a supus-o viața. Pur și simplu a refuzat să se dea bătută. A căutat noi oportunități, acolo unde alții ar fi văzut doar un drum închis. A luat-o de atâtea ori de la capăt cu o energie și un optimism de invidiat. Chiar și cu sufletul zdrobit sau copleșită de singurătate, Lizzie a mers mai departe cu capul sus. Am admirat îndârjirea ei. Am admirat-o pentru iubirea pe care i-a purtat-o lui Michael, pentru felul în care a gestionat fiecare situație de criză și pentru forța ei inepuizabilă.

 

Aurul maorilor este totuși mai mult decât o poveste de dragoste. Este de fapt un roman istoric, cu fapte foarte bine documentate. După ce este condamnat pentru furt, Michael este deportat pe insula Van Diemen’s Land (actuala Tasmania). Autoarea s-a inspirat din fapte reale pentru a reda condițiile de pe vapoarele-închisoare, cele care îi transportau pe condamnați și modul în care erau exploatați aceștia mai târziu, de către coloniști, pentru a construi orașe de la zero. Pe un astfel de vapor se întâlnește și Lizzie cu Michael (aici autoarea a îmbinat realitatea cu ficțiunea, căci în realitate nu erau amestecați bărbații cu femeile pe același vapor). Lizzie merge la rândul ei într-o închisoare pentru femei, însă de acolo scapă repede datorită faptului că fusese remarcată pe vapor de o viitoare colonistă. Adevărata ei aventură începe abia când ajunge în Noua Zeelandă împreună cu Michael.

În fapt, despre colonizarea Noii Zeelande este vorba în roman. Acolo a vrut autoarea să ajungă, introducându-ne cu un talent deosebit într-o lume fascinantă, care se formează chiar sub ochii noștri. Sunt redate cu acuratețe detalii despre stilul de viață și obiceiurile maorilor (băștinașii), despre conflictele care apar între ei și pakeha (albii-coloniștii) pe măsură ce aceștia din urmă le invadează tot mai mult teritoriul și distrug natura cu lăcomia lor pentru aur. Este impresionant întreg tabloul și modul în care autoarea a țesut atâtea intrigi și răsturnări de situație, cum a potrivit totul.

Mi s-a părut foarte relevantă în acest sens o replică a unei bătrâne maori:

„Oamenii nu ar trebui să alerge după împlinire, ci ar trebui să-și caute aurul în propriul trib…sau împreună cu propriul trib. Nu se poate aștepta să crească frumos ceva ce nu au plantat.”

În carte sunt atinse multe alte subiecte și este imposibil să nu fii atins în vreun fel de unul anume sau de fiecare în parte. Într-o lume dominată de bărbați, femeile din acest roman reușesc să se impună cumva și să-și depășească acea condiție. Suferă. Suferă mult, sunt deseori nedreptățite, marginalizate sau brutalizate. Dar sunt demne și puternice. Sunt niște eroine pe care ajungi să le îndrăgești și alături de care suferi.

Nu vă recomand acest roman. Vă rog din tot sufletul meu să îl citiți. Pasionați sau nu de istorie, adepți sau nu ai romanelor de dragoste, cartea asta nu trebuie ratată, căci are de toate pentru toți!
Aurul maorilor este o saga impresionantă despre natura umană, despre forța iubirii și a prieteniei, despre curaj și demnitate. O poveste care te poartă pe cărări nebătătorite și pline de praf, alături de oameni pe care uneori îți vine să-i scoți dintre pagini și să-i îmbrățișezi. Singurul meu regret cu privire la această carte este că nu știu când se va traduce următorul volum. În rest, am numai cuvinte de laudă!
Iar despre autoare…pff, Sarah Lark e genială. La categoria ficțiune istorică este fără doar și poate imediat după Julia Navarro in topul meu. Un talent remarcabil!

Mulțumesc muuult de tot editurii Rao pentru această comoară! O așez la loc de cinste în biblioteca mea.
Voi o găsiți aici. Sunt sigură că nu puteți rezista tentației! Nici eu nu am putut…;)

 

This Post Has 2 Comments

  1. Elena Teodorescu

    Cum se termina ? Au legatura vol . intre ele ? Ma gandesc la faptul ca sunt trei si cine stie cand apar toate

    1. Iustina

      Se termina ok, adica nu te lasa disperat dupa partea a doua. E un cliffhanger, dar e rezonabil! :))) O poti citi linistita! 😀

Lasă un răspuns