Bătrânețea = teamă

b9051fe36dd7db4d808baa4c37a0b47e

„Ceea ce e trist nu e că eşti bătrân, ci că nu mai eşti tânăr.”
– Alexandre Dumas

Ne sperie. Bătrânețea e un fapt care ne sperie. Suntem conștienți că este o lege a firii, însă refuzăm să o acceptăm, iar atunci când, întâmplător, gândurile ne duc către ea sufletul nostru se cutremură, înspăimântat că ne vom pierde pe noi înșine în tot acest proces. Că oglinda va arăta de la an la an un alt chip, că sufletul ne va fi din ce în ce mai greu, mai trist.
Timpul nu ne face favoruri, iar noi suntem într-o fugă continuă prin măruntaiele lui. Iar atunci când ne mai oprim ca să ne tragem sufletul o facem doar pentru a ne face noi planuri pentru vacanța de vară sau pentru cadourile de Crăciun. Suntem mereu în așteptarea unui ceva care se va afla întotdeauna undeva în viitor.

Astăzi am avut o discuție scurtă cu prietena mea despre „a îmbătrâni”. Curios sau nu amândorura parcă ne-a fost greu să abordăm subiectul. Ideea e sufocantă. Teama de a nu-ți mai fi tu în oglindă poate deveni uneori copleșitoare. În suflet se dau tot felul de bătălii, iar pe chip altele și mai mari, cu semne și mai vizibile.
Cred că mai curând ne îmbătrânește sufletul de teama că ne va îmbătrâni chipul.

Nu știu… poate că asociem bătrânețea cu singurătatea, cu moartea și din această cauză ne întristăm și evităm să discutăm despre ea.
Și mie mi-e teamă. Și eu evit să mă gândesc. Căci sufletul îmi devine călău.

Oare oglinda ne devine în timp dușman sau dușman ne suntem noi înșine?

© Iustina Ţalea

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

3 Comments

  1. ‘Batranetea incepe ca toamna .Cu melancolii,cu umbre care se lungesc,cu reverii si doruri vagi’..
    Octavian Paler

  2. E greu sa te gandesti cand esti tanar la batranete, pentru ca apar tot felul de temeri, de ganduri, de neputinta si da, chiar teama de moarte. Poate ca atunci cand esti batran totul incepe sa aibe sens, poate ca altfel vom privi lucrurile, dar cum sa le privim acum cand viata ne bate la usa, cand suntem numai suflet si numai viata in fiecare zi? Si pentru mine e un subiect greu, despre care nu am vorbit niciodata si nici nu o sa vorbesc pana cand nu o sa vina momentul in care nu am de ales. Dusman ne suntem noi insine datorita mentalitatii (poate daca am privi batranetea ca ceva firesc ar fi altceva, dar poti fi detasat chiar daca ai o mulime de regrete) dar si a nenorocitei de oglinde pentru ca e dureros de sincera.

  3. Adevarat ..nu e frumoasa.Nu-mi place cind ma privesc si ma-ntreb,,tu..cine esti?,,
    Dar..in urma au crescut flori si-atunci..accept dar….Intotdeauna exista un,,dar…,,
    Iti multumesc din suflet pentru tot ce scrii si pentru bucuria cu care citesc.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Gust de vară

Vară. Căldura. Poftă de viaţă. Verde. Poveşti. Apusuri târzii. Furtuni de nori şi de gânduri. Mare. Nerăbdare. Fructe dulci-acrişoare. Floarea-soarelui. Explozii de culoare. Fluturi în stomac. Noi amintiri. 

Închide