Biblioteca de la Miezul Nopții, de Matt Haig

„O singură bibliotecă. O infinitate de vieți. Care e cea mai bună?

Undeva, la marginea universului, există o bibliotecă infinită de cărți, iar fiecare poveste din ele provine dintr-o altă realitate. Una spune povestea vieții tale așa cum e, alta spune povestea vieții tale așa cum ar fi fost dacă ai fi luat altă decizie într-un anumit moment. Toți ne întrebăm mereu cum ar fi putut să fie viețile noastre. Dar dacă am găsi răspunsul într-o bibliotecă?

Atunci când Nora ajunge în această bibliotecă, are șansa să îndrepte lucrurile – o viață plină de durere și de regrete. Are ocazia să facă totul altfel și să-și dea seama cum ar putea avea viața perfectă. Dar lucrurile nu sunt tocmai cum și le imaginează ea… Curând, alegerile pe care le face o pun într-un pericol iminent.

Înainte să expire timpul, trebuie să răspundă la o singură întrebare: care e cea mai bună cale de a-ți trăi viața?”

„Singura cale de a învăța este sa trăiești.”

Să fim fericiți. Ăsta pare țelul nostru, al tuturor. După asta tânjim, asta căutăm, la asta ne raportăm întreaga viață. Numai că privind fericirea ca pe o destinație nu ne mai bucurăm de fapt de drum. De drumul nostru prin viață. De toate micile sau marile momente care ne duc din punctul A în punctul B.

În Biblioteca de la Miezul Nopții, Matt Haig explorează posibilitatea de a accesa alte vieți posibile, cu alte alegeri și deci cu alte traiectorii. Nora Seed e numele pe care îl avem cu toții la un moment dat. Nora e o femeie de 35 de ani, care a ajuns într-un moment în viața ei când absolut nimic nu pare că e cum trebuie. E singură, își pierde jobul, pisica și nu mai este apropiată sufletește de nimeni. Practic, se simte singură, inutilă și nefericită, iar într-o zi decide să se sinucidă. Așa ajunge în Biblioteca de la Miezul Nopții, un tărâm intermediar între viață și moarte, în care își poate explora alte vieți care crede ea că ar fi făcut-o fericită. Cărțile erau portalurile cu ajutorul cărora se teleporta în alte versiuni ale ei. Astfel Nora primește această șansă unică, imposibilă în viața reală, de a arunca o privire în alte vieți pe care le-ar fi putut avea dacă ar fi făcut alegeri diferite. Și a călătorit mult. Și-a văzut împlinite visuri, a văzut că în unele vieți putea fi mult mai nefericită, iar în altele că alegerile ei influențau indirect și într-un mod nefericit drumul altor oameni. Își găsise chiar și „viața perfectă”. Dar analizând mai bine și-a dat seama că nu era a ei, chiar dacă era tot Nora. Nu era Nora originară, nu participase la viața ei, nu fusese ACOLO în momentele fericite care au dus-o până în punctul ăla. Căci despre asta este vorba, despre călătorie. Își dă seama și Nora, îți dai seama și tu, cititorul, că despre asta este de fapt întreaga filosofie a vieții.

„Și cu toate astea, poate că așa erau toate viețile. Poate că, în cele din urmă, așa sunt chiar și viețile perfecte și aparent intense. O profundă dezamagire, monotonie, durere și rivalitate, punctate ici și colo de miracole și de o frumusețe fulgerătoare. Poate că doar asta conta. Să fii lumea însăși, să fii martor la manifestarea ei.”

Fericirea este despre ceea ce faci zi de zi cu ceea ce ai, despre cum privești pierderile și cum reumpli golurile. Despre cum nu toate alegerile sunt bune și nu fiecare zi e fericită. Fericirea înseamnă să trăiești. Nu vor fi toate zilele grozave, nu vei alege întotdeauna cea mai bună cale. De fapt, nu poți știi niciodată care e cea mai bună cale și în nicio altă versiune de viață nu vei fi numai fericit. Vei pierde părinți, frați, prieteni, iubiți, slujbe. Te vei rătăci deseori pe cărările vieții tale. Te vei simți și nefericit din când în când și te vei întreba „de ce eu?”. Dar într-o zi, la fel ca și Nora, vei vedea totul foarte limpede – că nu fiecare zi e fericită, dar că poți ALEGE să te simți fericit în fiecare zi din cele mai banale motive. Că e important să TRĂIEȘTI pentru a fi fericit.

„Viața are tipare… Ritmuri. E atât de simplu ca, în timp ce ești blocat într-o singură viață, să-ți imaginezi că tristețea, tragedia, eșecul sau teama sunt rezultatul acelei existențe aparte. Că ea reprezintă un derivat al faptului că trăiești într-un anume fel, în loc să trăiești pur și simplu. Adică lucrurile ar fi mult mai ușoare dacă am înțelege că nu există un mod anume de a trăi, care să ne imunizeze împotriva tristeții. Și că tristețea este o parte intrinsecă din mecanismul numit fericire. Nu poti să o ai pe una fără cealaltă. Desigur, ele vin în cantități și în intensități diferite. Însă nu există nicio viață în care să te afli într-o stare de fericire permanentă. Și simplul fapt de a-ți imagina asta îți sădește și mai multă nefericire în viața în care te afli acum.”

Probabil că de-acum încolo nu voi mai privi la fel ca până acum bibliotecile. Și nici cărțile. Și nici zilele „proaste”. Când o să fiu iarăși în zilele mele de beznă o să mă gândesc la cartea asta, poate chiar o s-o scot de la locul ei și o să recitesc la nimereala pasaje din ea. Ca să-mi (re)amintesc să mă bucur de călătorie, să trăiesc mai mult și să regret mai puțin. Cu Cartea Regretelor a început și Nora călătoria ei. O avem cu toții în biblioteca personală…

„Cred că e usor să-ți imaginezi că există și căi mai simple. Dar poate că nu există drumuri ușoare. Ci doar drumuri. Într-o viață, aș putea fi căsătorită. În alta, aș putea lucra într-un magazin. Aș putea să accept să ies la cafea cu un tip drăguț. În altă viață, aș putea să studiez ghețarii de la Cercul Polar Arctic. În alta, aș putea fi campioană olimpică la înot. Cine știe? În fiecare secundă a fiecărei vieți intrăm într-un nou univers. Și petrecem atât de mult timp dorindu-ne ca viețile noastre să fi fost diferite, comparandu-ne cu alții și cu alte versiuni ale noastre, când, de fapt, majoritatea vieților noastre conțin deopotrivă părți bune și părți rele.”

Mi-a plăcut foarte mult romanul. Matt Haig este un autor în a cărui scriitură mă regăsesc de fiecare dată, pentru că atinge subiecte sensibile într-o altă manieră și explorează în amănunt trăirile umane. Practic, mi se pare că a redefinit genul SF. Biblioteca de la Miezul Nopții este de departe preferata mea din seria de autor. Recomand cu căldură.

Romanul a apărut la editura Nemira și îl găsiți aici.

Rating Goodreads: 4.5/5 ⭐
Iustina Dinulescu

~~~..~~~

Fragmente:

„Între viață și moarte se află o bibliotecă, i-a zis. Și, în acea bibliotecă, sunt rafturi care se întind la nesfârșit. Fiecare carte îți oferă ocazia să încerci o altă viață pe care ai fi putut să o trăiești. Să vezi cum ar decurge lucrurile dacă ai fi facut alte alegeri…Ai proceda diferit, dacă ai avea ocazia să-ți alungi regretele?”

„Fiecare viață conține milioane de decizii. Unele mai importante, altele mai puțin importante. Dar, de fiecare dată când iei o decizie în defavoarea alteia, rezultatul se modifică. Are loc o variatie ireversibilă, care, la rândul ei, va duce la alte variații. Aceste cărți sunt portaluri către viețile pe care ai putea să le trăiești.
Ai tot atâtea vieți la dispoziție câte decizii ai. Există alte vieți în care faci alte alegeri. Iar acele alegeri conduc la alte rezultate. Dacă ai fi facut chiar și cel mai mic lucru altfel, acum povestea ta ar fi fost complet diferită. Și toate acestea există în Bibiloteca de la Miezul Nopții. Toate sunt la fel de reale cum este și viata ta actuală.”

„Un om e ca un oraș. N-are cum să-ți displacă întregul din pricina câtorva aspecte nedorite. Poate că unele părți nu te atrag, câteva străduțe lăturalnice nesigure și suburbiile, dar părțile bune îi dau valoare.”

„A vrea” e un verb interesant. El sugerează o lipsă. Uneori, dacă suplinim acea lipsă cu altceva, dorința inițială dispare cu desăvârșire.”

„Faptele nu pot fi anulate într-o viață, oricât am încerca…”

„Drumul pe care îl considerăm a fi cel mai de succes, de fapt nu este așa. Fiindcă adesea, conceptia noastra despre succes are legatura cu ideea proastă, extrinsecă, de realizare – o medalie olimpică, soțul ideal, un salariu bun. Și avem toate celelalte idealuri pe care încercăm să le atingem. Când, de fapt, succesul nu e ceva ce se poate măsura, iar viața nu e o cursă pe care să o poți câștiga.”

„Lucrul aparent cel mai banal poate sfârși prin a te conduce spre victorie.”

„În șah, ca și în viață, posibilitatea stă la baza oricărui lucru. A fiecărei speranțe, a fiecărui vis, a fiecărui regret, a fiecărui moment al vieții.”

„Știm doar ceea ce percepem. Tot ce trăim înseamnă, în definitiv, percepția noastră asupra lucrurilor. Nu lucrurile la care te uiți contează, ci acelea pe care le vezi.”

„Oricât de sincer ai fi în viață, oamenii văd în continuare adevărul doar dacă este suficient de aproape de realitatea lor.”

„E o adevărată revelație să descoperi că locul în care vrei să evadezi este exact același de care ai vrut să fugi.”

Lasă un răspuns