Ca un clișeu…

Iubirea e un sentiment atât de înălțător și de frumos ca să te îngrădească. Ea nu îți pune bariere și nu te limitează. Nu îți impune reguli și nu te îndepărtează de oameni.
Nu pot asocia iubirea cu gelozia. Nu le pot tolera una lângă alta.
Sunt mulți oameni care cred că ele merg mână în mână, iar faptul că nu ești gelos înseamnă cu siguranță că nu îți pasă, că nu iubești. Dimpotrivă, eu văd lucrurile exact pe dos. Atunci când gelozia începe să te roadă înseamnă că nu mai ai încredere, că nu mai siguranța sentimentelor celuilalt și că undeva, cumva s-a produs o ruptură.
Știți cu cine merge mână în mână iubirea? De-o mână cu încrederea și de cealaltă cu respectul. Doar atunci când iubirea, încrederea și respectul sunt prietene, atunci putem vorbi de o iubire pură.
Iar gelozia, ea întinează sufletul, îl macină, îl micșorează. Gelozia e prietenă cu sentimentul de posesie. Atunci când începi să vezi oamenii ca pe niște obiecte care îți aparțin numai ție începi să devii suspicios și paranoic. Începi să te îmbolnăvești sufletește. Atunci, ia naștere gelozia. Și atunci când e lăsată să intre în „casă” se instalează ușor, ușor în toate camerele până când nu o mai poți scoate afară decât schimbând „casa”…

Am ales întotdeauna să ofer încredere. Am pornit încă de la începuturi pe același drum cu ea și nu ne-am mai despărțit de atunci. De-a lungul anilor m-am contrazis mereu cu oamenii pe tema asta. Mi s-a spus de multe ori că nu iubesc dacă nu sunt geloasă. Iar eu le-am răspuns mereu la fel: că în inima mea nu am păstrat niciodată loc pentru acest sentiment urât. Nu mă definește și nu îi găsesc rostul.
De fiecare dată mi s-a confirmat că gelozia aduce finaluri triste, răni adânci, nevindecabile, oameni mai închiși și mai temători. Ea nu poate aduce bucurie, liniște și nu poate fi în nici un caz plăcută. Nu e un prieten cald, ci unul înșelător.

Am încredere în mine și în intuiția mea că pot simți atunci când ceva nu e în regulă cu omul de lângă mine. Nu simt nevoia de a controla obsesiv viața celuilalt pentru a-mi da seama dacă am sau nu motive de îngrijorare.
Mizez încă o dată, de fiecare dată pe încredere. Până acum, nu mi s-a dovedit că greșesc.

În inima mea, gelozia nu are loc pentru că iubirea ocupă tot spațiul!
Iar iubirea nu cere explicații și nu îți impune reguli.

Iustina T. ©

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

8 Comments

  1. Foarte frumos ce ai scris . Felicitari!

  2. Buna, Iustina! Te admir extrem de mult, esti o romantica incurabila, asta e un mod de viata al meu….traiesc, pentru a-mi face jumatatea fericita, prin lucruri simple, dar de efect…mi-as dori, daca doresti, sa-mi recomanzi niste carti, pe care le-ai citit si ti-au placut. Multumesc! O zi buna!

    • Buna Andreea. In primul rand iti multumesc pentru apreciere. De recomandat… iti recomand cartile lui Alice Nastase, ale Mihaelei Radulescu, ale lui Dan Puric. Sunt foarte multe carti bune pe piata!
      pupici :*

  3. Munca ta e absolut respectabila.Iubesc ce zici.Iubesc ce faci.Iubesc cum reusesti sa patrunzi usor in inima mea si sa imi deschizii ochii . Te apreciez enorm.Esti foarte buna intr’ale scrisului .Asteptam postari noi si la fel de marcante. Iti multumesc :) !

  4. cat de frumos,bravo Iustina!!!

  5. foarte frumos,transmiti ceea ce ai in suflet,esti un om deosebit,ma bucur ca te-am intalnit! iti doresc numai bine in preajma ta!

  6. Buna ! Iti urmaresc postarile si in multe din ele ma regasesc …..toata admiratia pentruu ceea ce esti !

  7. Frumos scris, dar asta stiu deja, din pacate ma regasesc printre randurile astea…intrebarea este cum fac sa nu mai gandesc asa, sa nu mai fiu asa? Am distrus cel mai frumos lucru pe care il aveam…as iubi dar nu stiu cum :(

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Azi, acum. Nu mâine, nu într-o bună zi…

Această povestioară te va ajuta să reflectezi. Continuă să citeşti, merită efortul. Un prieten a deschis sertarul dulapului soţiei sale...

Închide