Călătoarea, de Diana Gabaldon

image-2015-07-8-20284396-70-calatoarea-diana-gabaldon

„Anul 1945. Claire Randall, fostă soră medicală, se întoarce din război și pleacă cu soțul într-o a doua luna de miere. Dar o stâncă magică descoperită într-un loc misterios o transformă într-o călătoare în timp, care se trezește brusc într-o Scoție măcinată de luptă, în Anul Domnului… 1743. Azvârlită într-un alt secol de forțe pe care nu le înțelege, protagonista trebuie să înfrunte conspirații și primejdii care îi amenință viata… și îi pun la încercare inima. Destinul i-l scoate în cale pe tânărul războinic James Frazer și Claire trebuie să aleagă între fidelitate și dorință, între doi bărbați, între două vieți.” 

Știți vorba aceea „La pomul lăudat să nu te duci cu sacul”?! Ei bine, zicala asta se potrivește la fix cărții de față. O să vă mărturisesc cinstit că nu am terminat-o de citit, dar cu toate asta pot spune că mi-am format o părere destul de pertinentă, astfel încât să îmi permit să fac recenzie primelor 3 părți pe care le-am parcurs.

Romanul ăsta e o încrucișare între Sandra Brown (pe care o citeam acum 14 ani) și trilogia „secolului” – Fifty shades of Grey (pe aia chiar am avut curajul și curiozitatea să o citesc toată – timp irosit, categoric). Diferența între 50 Shades și Outlander este că Diana Gabaldon scrie muuuuult mai bine ca E.L. James! Te cucerește în primă fază, romanul e foarte vizual, descrierile sunt exact atât cât trebuie ca să îți stârnească imaginația, dar pe mine m-a pierdut din cauza personajelor, a replicilor slabe și previzibile, a acțiunii la fel de previzibilă și repetitivă.

De exemplu: Claire, „eroina” noastră, reușește să ajungă deseori în ipostaza de a fi aproape violată, dar cineva reușește mereu să intervină la timp și să o salveze. Aceeași Claire, face de multe ori pe deșteapta și atrage necazurile nu doar asupra ei, ci și asupra celor care încearcă să o protejeze. Pe scurt, e cam proastă de gură. Și foaaaarte ipocrită, deși se vrea a fi demnă domnule. Roșește mai mereu, deși nu e vreo pudibondă, așa cum se poate observa destul de repede. Se scandalizează când sexul devine mai dur, dar apoi începe să-i cam placă (de aici și analogia mea cu 50 shades!).

Bun, și acum am ajuns la partea amuzantă. Scenele de sex și replicile de tachinare dintre Jamie și Claire pe cuvântul meu că mi s-au părut din cale afară de amuzante. Nu știu dacă asta a fost intenția autoarei – să sublinieze ceva ce mie mi-a scăpat – dar pe mine personal m-au determinat să renunț la carte. Cât despre replici…unele sunt din cale afară de siropoase, altele sunt trase de păr și au o ușoară tentă de penibil.

Ceea ce mi se pare curios este cum ajung genul acesta de romane să aibă un asemenea succes imens. Da, știu că sexul vinde, dar tot mi se pare nedrept față de romanele cu adevărat valoroase. Încă și mai mult mă înfurie faptul că tinerii care citesc serii de genul consideră astfel de „eroine” modele de urmat. Nu, Claire categoric nu este un exemplu!

Nu sunt genul de persoană închisă la minte, nu sunt nici pudică și nu mă deranjează sexualitatea într-o carte, dar cartea asta chiar nu se ridică la nivelul așteptărilor pe care le nutrești având în vedere reclama si…pretul destul de piperat!

În decurs de câteva pagini Jamie și Claire se bălăcăresc, se jignesc, se bat, apoi fac sex sălbatic sau dragoste, după caz. Îmi pare rău, dar pentru mine e prea mult de digerat. Nu e genul de relație care cred ca trebuie privită ca „așa da”. Dar aici intrăm în alte povești și nu are rost. Cred că ați înțeles ideea mea.

O să las și câteva fragmente edificatoare, care să exemplifice ceea ce am subliniat mai sus. Dacă totuși vreți să o citiți, e pe răspunderea voastră!

„Dacă pleci din pădurice înainte să mă întorc după tine, te bat la fundul gol cu cureaua de la sabie. Și nu ți-ar plăcea să mergi cu fundul înroșit până la Bargrennan.”- câteva pagini mai încolo chiar se întâmplă asta! Claire își ia bătăiță la funduleț cu cureaua!! :))))

„Dumnezeule, femeie, nu știu dacă să te strâng de gât sau să te trântesc la pământ și să îți dau una să te las fără suflare, dar Iisuse, ceva tot o să-ți fac. (…)”

„- Dacă mai faci asta o dată, îți dau una de o să-ți zbârnâie urechile! a urlat el.
-Ești o brută și un prost! am icnit, încercând să scap din strânsoarea ca o menghină în jurul umerilor.”

„-Lasă-mă în pace! am strigat. Dă-mi drumul…porc în călduri!
-Cățea cu gură spurcată! Să nu-mi vorbești mie așa!
-Îți vorbesc cum vreau! Și nu îmi poți spune tu mie ce să fac!
-Se pare că nu pot! Faci ce vrei tu, indiferent cine are de suferit din cauza ta, nu-i așa? Măgăriță egoistă…”
„-Blestemată să fiu dacă mă culc cu tine, porc dominator! Crezi că îmi poți porunci să mă culc cu ține? Să te folosești de mine când ai chef? Ei bine, nu poți, derbedeu futangiu! (!!!! :)))) )”- două pagini mai încolo avem parte de o scenă de rough sex cu scântei și vânătăi.

„- Ești a mea, mo duinne, a spus el încet, împingându-se adânc în mine. A mea și doar a mea, acum și întotdeauna. A mea, fie că vrei sau nu.
-Da, și am de gând să te țin lângă mine, englezoaico, mi-a șoptit. Vreau să te posed, să fii a mea cu trupul și cu sufletul.”

„M-am zbătut ușor când m-a apăsat, lovindu-și trupul de al meu, o bătaie neînduplecată care îmi pătrundea în pântec cu fiecare izbitură.
-O să te fac să-mi spui „stăpâne”, englezoaico.
-O să te fac să fii a mea.”

„-Da! am țipat. Oh Doamne, Jamie, da!
M-a tras de păr, forțându-mi capul pe spate pentru a-i întâlni privirea strălucind de triumf furios.
-Așa, englezoaico, a murmurat el, răspunzând mai degrabă mișcărilor mele decât cuvintelor. O să te călăresc bine!”

You get the point, right?!

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

2 Comments

  1. Nu stiu de ce nu m-a atras cartea/seria, dar acum zic: bine am facut ca n-am dat banii pe ea! Felicitari pentru recenzia sincera si bine punctata.

  2. La un moment dat am avut o tentativă să cumpăr cartea, însă citatele găsite în recenzii mi s-au părut slabe și penibile – vorba ta – și cartea nu mă mai atrage. Ce-i drept și numărul imens de pagini mă descurajează. Apropo, îmi place foarte mult recenzia ta și tare cred că m-aș fi simțit la fel dacă ași fi citit „Outlander”.

Lasă un răspuns către evaancutahamza Cancel reply

Citește articolul precedent:
Cântecul păsărilor, de Sebastian Faulks

"Amiens, Franța, 1910. Stephen Wraysford, un tânăr englez de douăzeci de ani, întâlnește dragostea vieții în persoana lui Isabelle Azaire,...

Închide