Călătoria spre nicăieri…

0a3d9825e9dd0db0b4bd2bb17626d46c

Aș pleca. Aș pleca fără regrete și fără priviri peste umăr departe de oameni, departe de mine.
Aș pleca cu lacrimile sărate șiroindu-mi pe obrajii reci și nu m-aș mai feri de vânt. De data asta l-aș lăsa să-mi biciuie fața, să-mi amorțească durerea.
Aș pleca undeva unde liniștea e stăpâna absolută, într-un loc unde să nu-mi aud nici măcar propriile gânduri, nici măcar inima care îmi strigă din piept să mă opresc.
Aș pleca. Pentru o perioadă aș merge într-un loc în care fiecare dimineață ar fi o sărbătoare a unui eu liber, descătușat de toate regulile și dorințele celorlalți.
Aș pleca într-o călătorie spre nicăieri, cu un bagaj gol și ușor, căci sufletul e oricum prea plin și prea greu.
Aș pleca înapoi spre copilărie, dar drumul e cu sens unic și nu am voie să dau cu spatele.
Aș pleca oriunde și nicăieri în căutarea mea, cu speranța că mă voi regăsi mai puternică și mai curajoasă decât atunci când am reușit să mă pierd.
Aș pleca oriunde, nicăieri, numai să mă întorc cu sufletul mai ușor…

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

3 Comments

  1. Cred , ca doar dragostea e singurul medicament pentru suflet , atata timp cat daruim si primim ceace ne dorim .

    • sh tot ea este cea care ne raneste sh ne aduce in pragul asta…

  2. As pleca si eu, oriunde, nicaieri…!

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Un sfert de secol :))

În fiecare dimineaţă a zilei de 14 octombrie mă simt binecuvântată şi norocoasă. Mai mult decât de obicei. Este un...

Închide