Când te-am găsit, de Catherine Ryan Hyde

„Nathan McCann duce o viață confortabilă, dar nu tocmai interesantă alături de soția lui, Flora, și de cel mai bun prieten al lui, retrieverul Sadie. Într-o dimineață rece de octombrie, Nathan merge cu Sadie în pădure și descoperă un bebeluș abandonat într-o grămadă de frunze. Întâmplarea aceasta îi schimbă pentru totdeauna viața lui Nathan. El își dorește să păstreze copilul, însă autoritățile descoperă că bunica bebelușului trăiește și îi încredințează ei custodia. Nathan se desparte cu greu de copil, rugând-o pe bunica să-i promită că, la momentul potrivit, îi va spune băiatului cine l-a găsit în pădure. Trec mulți ani fără niciun semn din partea copilului, iar Nathan s-a împăcat deja cu gândul că nu-l va revedea niciodată. Dar, într-o bună zi, la ușa casei lui apare un adolescent furios cu o valiză în mână. Și nu e nici pe departe băiatul pe care și l-a închipuit în toți acești ani de așteptare.”

Iată-mă din nou numărându-mi lacrimile la finalul unei cărți! Neașteptat, pentru că nu a fost genul de carte pe care să nu o pot lăsa din mână. Am citit câte puțin în fiecare seară, vreme de câteva zile la rând. Uneori chiar mi s-a părut oarecum plictisitoare, pentru că este foarte statică din punct de vedere al acțiunii, dar povestea asta îți atinge negreșit coarda sensibilă. Iar pentru asta nu e nevoie absolut deloc de suspans.

Într-o dimineață friguroasă de octombrie, Nathan McCann pleacă la vânătoare în pădure, unde găsește un bebeluș nou născut. După ce îl preda autorităților continuă să se intereseze de soarta lui, ba chiar își dorește să îl păstreze, considerandu-l un semn, un dar. Copilul este însă recunoscut de către bunica maternă, iar Nathan este obligat să renunțe la idee. Asta nu îl împiedică însă să-i ducă copilului cadouri în fiecare an, cu două ocazii: de ziua lui și de Crăciun. Vreme de 15 ani, drumurile celor doi nu se întâlnesc. Până în ziua în care bunica, depășită de comportamentul rebel al adolescentului Nat, îl lasă în grija celui care l-a găsit cu atâta timp în urmă.

Niciunul dintre cei doi nu este însă pregătit pentru celălalt. Nathan nu avusese niciodată copii și între timp rămăsese și văduv. Nat, era furios și nu știa cum să-și canalizeze furia. Un adolescent cu probleme, care voia să se simtă acceptat, dar care ridicase un zid în jurul său. Un bărbat care simțea că menirea lui în viață este să aibă grijă de acest copil și să nu renunțe la el orice ar fi, lucru pe care i-l și promite și promisiune pe care o și respectă.

Relația care se dezvoltă din acel moment până la final este una cu totul și cu totul specială. Trec ani buni până când Nat își dă cu adevărat seama ce a reprezentat bătrânul pentru el, șansa/șansele pe care acesta i le-a oferit și calea pe care i-a deschis-o în viață. Adevărul este că nu întâlnim prea des astfel de oameni în viață – care să ne salveze în nenumărate moduri și în repetate rânduri. De fapt, unii dintre noi poate că nu au niciodată o astfel de șansă. Nat o primește, dar e prea tânăr și prea furios ca să-și deschidă larg brațele pentru a o primi.

Când te-am găsit este o carte despre a doua șansă. Despre a o oferi și despre a o primi. Unii oameni o merită, alții nu. Unor oameni le schimbă viața, alții nu fac decât să repete aceleași greșeli. De fapt, în cazul de față, nu a doua și nici a treia șansă nu l-au trezit pe Nat. Timpul, viața au fost cele care l-au scuturat bine ca să-și dea seama de ele.

Finalul cărții este dulce-amărui, așa cum îmi place mie să spun. Te pune serios pe gânduri. Pe mine una m-a pus, căci sunt omul care nu prea mai crede în a doua șansă. Și totuși Nathan McCann ne demonstrează că bunătatea pe care o dăruiești nu își atinge întotdeauna ținta din prima. Uneori nici din a doua încercare. Alteori nici din a treia. Și totuși asta nu trebuie să ne împiedice să tratăm oamenii cu bunătate și cu iubire. Pentru că într-un târziu vor reacționa la ele și poate că le vor aplica la rândul lor. La final aceasta este moștenirea pe care o lăsăm.

Se spune că un om nu uită niciodată cum l-ai făcut să se simtă. Nimic mai adevărat. Iar această carte subliniază perfect această idee.

Iubiți oamenii și împrăștiați bunătate. Nu se știe niciodată a cui viață o veți salva!

Romanul a apărut la editura TREI, în colecția Fiction Connection și o găsiți aici sau aici.

Rating Goodreads: 5/5*

Iustina Dinulescu

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *