Cântecul maorilor, de Sarah Lark (#2)

52553595_2098323510390141_8971001936090234880_n„Noua Zeelandă, 1893: William Martyn este un bărbat mult mai cultivat și mai elegant decât oamenii care ajung în mod obișnuit în căutare de aur la Queenstown. Nici nu e de mirare, căci Will este fiul unor nobili irlandezi. Temperamentala Elaine se îndrăgostește de el, iar el pare să-i împărtășească sentimentele. Însă deodată sosește în vizită Kura-Maro-Tini, verișoara lui Elaine, care e pe jumătate maori și a cărei frumusețe și libertinism îl cuceresc definitiv pe William.”

Continuarea poveștii care mi-a plăcut atât de mult în primul volum – În țara norului alb – a fost destul de diferită de ceea ce îmi imaginam eu. Personajele care mi-au fost atât de dragi au trecut destul de repede în planul secund, luându-le locul personajele unei noi generații. Gwyn și Helen au predat ștafeta nepoatelor – Elaine (fiica lui Fleurette Warden și Ruben O’Keefe) și Kura Maro-Tini (fiica lui Paul Warden și Marama), care nu au reușit însă să îmi ajungă la inimă precum predecesoarele lor. Acțiunea a fost mult mai statică, în special în prima jumătate a cărții, care mi s-a părut aproape plictisitoare. Acțiunea din această primă jumătate se împarte între Queenstown și Canterbury Plains, iar noi, cititorii începem să ne facem o idee despre Elaine și Kura, despre personalitățile și aspirațiile lor, dar asta mai mult din perpectiva famiilor lor și a interacțiunii dintre ele și membrii acestora. În a doua jumătate, lucrurile se schimbă, deoarece fetele sunt caracterizate foarte mult de alegerile pe care le fac. Spre deosebire de primul volum (îmi este imposibil să nu compar), în care mi-au plăcut mult ambele personaje feminine, deși erau atât de diferite, această diferență între un personaj și celălalt nu mi-a mai fost pe plac și de data aceasta. Să le iau pe rând totuși…

 Elaine a fost un personaj plăcut, un spirit aventurier, dar prea puțin îndrăzneț. Lainie, așa cum era alintată de către familie, a moștenit iubirea pentru natură și pentru animale de la mama și de la bunica ei, dar nu și tăria de caracter. Ea visa la prințul călăre pe un cal alb, cu care să-și întemeieze o familie reușită, precum a părinților ei. Deși era o fire guralivă, îi lipsea încrederea în sine. Așa că atunci când „prea frumoasa ei” verișoară Kura își face apariția în Queenstown și îi „suflă” iubitul, Kura își pierde cu totul puțina încredere pe care o avea. După eșecul căsniciei cu Thomas, Elaine ajunge să se teamă de bărbați și de iubire, așa că pleacă departe de tot ce știe și încearcă să își clădească de la zero o nouă viață. Nu a fost o explozie de forță, precum Gwyneira. Uneori, supunerea ei m-a scos din minți, însă per total mi-a plăcut evoluția.

Kura, pe de altă parte, mi-a fost extrem de antipatică de la început până la sfârșit. O fătucă frumoasă și atât, arogantă și prea plină de ea. În timp ce Elaine ducea lipsă de încredere, Kura avea prea multă. Atât de multă încât nu îi păsa de nimeni și de nimic atunci când se decide să-și urmeze visul de a deveni cântăreață de operă. Își lasă copilul în urmă fără nicio urmă de regret și pleacă în căutarea succesului. A fost un personaj rece și greu de înțeles.

Dacă În țara norului alb autoarea s-a axat mai mult pe colonizare, pe viața în ținuturile recent populate și pe oierit, în Cântecul maorilor a prezentat mineritul, viața minerilor și pericolele la care erau expuși la acea vreme, în care siguranța și protecția lor nu erau o prioritate pentru patronii de mine.

Un alt minus pe care l-am găsit acestui volum a fost lipsa credibilității triunghiului amoros Elaine-William-Kura. Mi s-a părut prea previzibilă scurta „poveste de dragoste” dintre Elaine și William și încă și mai puțin convingătoare iubirea lui William pentru Kura și invers. A fost puțin forțată și grăbită povestea lor, nu mi-a plăcut.
Acum nu-mi rămâne decât să sper la o încheiere frumoasă a trilogiei și Strigătul păsării kiwi să se ridice măcar la înălțimea primului volum.

Cântecul maorilor a apărut la editura Rao și o găsiți aici.

 

Rating Goodreads: 3/5*

Iustina Dinulescu

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
În țara norului alb, de Sarah Lark (#1)

"O saga de familie plină de culoare în minunatele ținuturi din Noua Zeelandă. Londra, anul 1852: Două tinere femei pornesc...

Închide