Capitole din viața mea

Să plângi de bucurie. E atât de frumos să plângi de bucuria revederii unui prieten din copilărie, să te topești într-o îmbrățișare familiară, pe care nu ai uitat-o niciodată, dar de care ai fost privat mulți ani.
Prima mea prietenă a fost vecina mea. Împărțeam aceeași curte și ne vizitam des. Apoi, adolescente fiind, drumurile noastre s-au separat brusc.
Nu am avut nici o poză împreună, singura amintire palpabilă fiind o fotografie veche cu ea. Toate amintirile cu ea s-au păstrat intacte în inima și în mintea mea. Și când mi se făcea dor căutam acea fotografie veche, iar în colțul ochilor se adunau de fiecare dată câte două picături de dor.
Îmi lipsea acea prietenie, acea legătură inocentă care se leagă o dată în viață și care rămâne pentru totdeauna chiar dacă timpul sau oamenii se pun în calea ei.
Astăzi m-am aruncat în brațele ei și deși am vrut să-mi stăpânesc lacrimile nu am putut. A fost o îmbrățișare lungă și călduroasă. M-am despărțit cu greu de brațele ei de care mi-a fost atât de dor.
Timpul a trecut. Nici eu, nici ea nu mai suntem acei copii de atunci și totuși, privindu-ne una pe cealaltă, ne-am simțit tot copii. Ochii ei verzi și ochii mei căprui au păstrat în adâncul lor acea scânteie copilărească.
Am povestit mult. Viața a avut grijă să ne ofere lecții și experiențe ca să avem ce ne povesti. Ne-am revăzut afară, în curte, jucându-ne cu păpușile sau sărind coarda, certându-ne sau păruindu-ne, alergând sau stând întinse pe iarbă și visând. Și timpul a trecut. Din nou…

Cred că n-am să uit niciodată acea prietenie. Copil fiind, sufletul era mult mai curat, mai ușor, iar prietenia era mai sinceră, mai pură. Supărările erau repede uitate și îmbrățișările mult mai calde. Deși eram încăpățânată ca și acum, am găsit întotdeauna în mine puterea de a ierta după ce ne întorceam spatele. Poate asta a reușit să păstreze acest sentiment de prietenie intact atât de mult timp.

Fiecare prietenie e frumoasă și fiecare îți dăruiește amintiri frumoase. Dar prima prietenie, cea legată cu mulți ani în urmă, în copilărie, este pur și simplu de neuitat!

© Iustina Ţalea

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Divorț emoțional

Stăm față în față. Eu și inima mea. Între noi stau aruncate câteva foi scrise și alte câteva veline. Cele...

Închide