Care-i treaba cu egoismul…

f6a8f0900510015161c967b9b26dedfc

Nu e nicio treabă. Doar că, după umila mea părere, este atârnat într-un cui ruginit la categoria greșită. De ce să fie un defect faptul că te pui pe tine pe primul loc?
Deși se spune că atunci când iubești pui pe cealaltă persoană pe primul loc, eu nu cred că atunci când te păstrezi pe tine însuți pe cel mai important loc din viața ta denotă că nu iubești cu adevărat.
Foarte mult timp mi s-a reproșat că sunt egoistă. Și încă mi se reproșează. Chiar începusem să cred și eu asta și să mă învinovățesc pentru faptul că mă gândesc mai întâi la mine și-apoi la cei din jurul meu. Dar m-am gândit mai bine.

Da, chiar m-am gândit și am ajuns la concluzia că nu am absolut niciun motiv să mă simt vinovată. Că egoismul meu înseamnă că mă respect suficient de mult încât să nu mă neglijez în primul rând pe mine și să nu permit nimănui să o facă.

Lacrimile mi le-am plâns singură. Durerile sufletești le-am simțit singură. Pierderile și trădările le-am depășit de una singură. Nimic din toate astea nu s-a împărțit la doi, deși omul se amăgește uneori că alături de cineva totul se înjumătățește. Teoretic. În realitate însă, totul se simte la intensitate maximă de unul singur.
Atunci când pui pe oricine altcineva pe primul loc în viața ta există riscul de a-ți călca singur pe propria demnitate și de a te împiedica de tine însuți încercând să satisfaci nevoile celuilalt.
Eu învăț să nu mă mai simt vinovată atunci când mi se spune că sunt egoistă. Și învăț asta în fiecare zi.

Exercițiu: În fiecare dimineață trezește-te cu gândul că TU ești cea mai importantă persoană din viața ta.

Iustina Ţalea

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

11 Comments

  1. Cred ca ar trebui nuantata definitia egoismului sau cel putin circumscrisa unui cadru mai restrans. Este adevarat ca ma pot respecta suficient de mult incat sa ma pun pe mine pe primul loc in general – si toti facem asta, constient sau nu – insa tot atat de adevarat este ca exista situatii cand suntem constransi sa ne punem intrebarea daca este ok sa facem asta. De exemplu, sa presupunem ca o prietena are mare nevoie de o suma importanta de bani pentru o operatie care i-ar salva viata si eu dispun de aceasta suma, dar o economisisem pentru a-mi cumpara o masina de care si eu am mare nevoie, sa zicem. Daca ii imprumut banii, prietena nu mi-i va putea inapoia decat peste zeci de ani, poate, timp in care ar trebui sa renunt cu totul la ideea de a putea avea masina necesara. Cum procedez in situatia de fata? Ma pun pe mine pe primul loc si cumpar masina sau ii salvez viata prietenei?

    • Cred totusi ca nu se referea la tipul asta de egoism. Cred ca vezi lucrurile sub un pesimism accentuat .

      Referitor la postare: Citesc de ceva vreme blogul tau si azi am devenit si abonat. Tine-o tot asa :)

      • Multumesc frumos, Cristian! Te astept cu comentarii si la alte articole! :D

  2. @Cristian
    Am dat numai un exemplu, poate pe cel mai dramatic tocmai ca sa scot in evidenta necesitatea de a nuanta egoismul, asa cum spuneam la inceputul mesajului. Insa, adevarul este ca exista multe alte situatii mai putin dramatice in care e nevoie sa-l punem pe celalalt pe primul loc.
    Oricum, textul este foarte vag, nu se specifica la ce fel de egoism – daca sunt mai multe feluri – este vorba. Inclin sa cred ca mai degraba s-ar putea vorbi de grade de egoism.

    • Eu zic ca am specificat foarte bine despre ce egoism e vorba. Nu sunt psiholog ca sa ma apuc sa il nuantez sau sa il descriu in functie de grade. Asa am simtit, asa am vorbit despre el. Nu inteleg de ce trebuie sa se despice firul in 4… eu cred ca e mai mult decat clar, nicidecum vag, care este ideea. Daca nu o intelegi, mergi mai departe. Eu am incetat sa mai dau explicatii.
      Stii… pana la urma un text poate fi ciugulit pana nu mai ramane nimic din el. Cineva mi-a citat versete din Biblie ca sa ma convinga ca egoismul e de fapt un pacat. Nu m-a convins. Asa cum nu cred nici ca am probleme de exprimare. Ceea ce scriu ajunge acolo unde trebuie, de cele mai multe ori exact atunci cand e nevoie, iar oamenii se identifica cu ceea ce simt eu, asa cum simt eu. Iar daca nu o fac, ei bine, poate ca totusi problema nu e la mine, la asta te-ai gandit? :)

      • directa replica si la subiect . felicitari !

  3. Nu am spus ca ai avea probleme de exprimare si in niciun caz ca ar fi o problema la tine, imi pare rau ca s-a inteles asa. O tema atat de vasta cum e egoismul nici nu ai avea cum s-o abordezi exhaustiv intr-un post, pentru ca s-ar putea scrie o carte intreaga despre asa ceva si poate tot nu s-ar epuiza subiectul. Asta era ideea atunci cand am spus ca textul este foarte vag.

    Problema nu este, deci, la tine dupa cum nu este nici la mine sau la alti cititori, ci insusi subiectul ales este cel care se preteaza la comentarii multiple si chiar controversate. Sunt cativa filosofi care au abordat subiectul egosimului in diverse carti si tot n-au ajuns la un acord, atat de interpretabil este.

    Iar rolul unui post tocmai acesta este: sa provoace cititorii la aprofundare, la adancirea subiectului, ceea ce ai realizat cu succes, dupa parerea mea. Nu vad de ce te-ar deranja asa ceva, dimpotriva, ar putea fi motiv de mandrie.

  4. citesc de ceva timp blogul tau si chiar imi place…in unele postari chiar ma regasesc ….pui accentul pe „i.ul” care trebuie ..tine.o tot asa :)

  5. te invidiez ca poti sa fii egoista. eu ma incadrez in categoria cealalta.locul 2 .

  6. iustina…sa te vad trecuta de 35 de ani daca o sa mai ai aceleasi aere in cap. chillax, honey…si priveste mai matur lucrurile.daca o sa continui sa crezi ca esti buricul pamantului…o sa ramai in the end singura contempland intr-o casa goala cu o pisica drept cea mai buna prietena. dar nah…acum probabil esti pe cai mari si crezi ca toate ti se cuvin.

    • Poate asa o fi mai George, ca prea convins pari… si pana la urma ce-i rau in a avea ca si companie o pisica? :)) Sa traiesc eu pana la 35 de ani bine mersi si-apoi om vedea noi ce-o mai fi! Nu? :)

      P.S. Cred ca mi se cuvine ceea ce merit. Si poate ca e mai bine sa te crezi buricul pamantului (desi nu e cazul, chiar daca tu asa ai inteles) decat sa te subapreciezi. Zic si eu…

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Ce vrea de fapt femeia?

Un împărat a prins un tânăr supus care vâna pe domeniul lui. L-a aruncat în temniță și i-a spus că-l...

Închide