Casa de la Riverton, de Kate Morton

casa_riverton

„La Riverton, în 1924, un garden party reuneşte crema societăţii tinere. În vreme ce muzica de dans însuflețește spiritele, explozia unui glonţ răsună în noapte: poetul Robbie Hunter îşi pune capăt zilelor, iar drama lui va schimba pentru totdeauna viaţa familiei Hartford. Până şi Grace, menajera, părăseşte domeniul de la Riverton, încercând să tragă cortina peste tragica întâmplare. Dar trecutul reînvie dupa şaptezeci şi cinci de ani, când o tânără regizoare reia filmul evenimentelor. Grace, singurul martor în viaţă al acelei epoci apuse, încearcă să refacă din frânturi de amintiri viaţa din casa de la Riverton. În faţa ochilor ni se dezvăluie o lume aparte: ne plimbăm prin saloanele vechii aristocraţii engleze interbelice, luăm parte la bucuriile, dramele şi pasiunile ei, și aflam secretele rămase atâta vreme nemărturisite. O veritabilă saga de familie împletită din poveşti tulburătoare şi o meditaţie profundă asupra destinului uman.”

Tipic pentru mine, iată că bifez întreaga colecţie a lui Kate Morton nu cu ultima ei carte, ci cu prima! Oh, şi ce aventură fascinantă!

Acest roman este oarecum diferit de celelalte ale ei. Citindu-i restul operelor, pot spune că se vede că acesta e primul ei roman, dar asta nu este nicidecum un aspect negativ. E un roman gotic reuşit care bifează toate caracteristicile sale.

Călătoria porneşte din prezent către trecut, iar trecerea aceasta mi-a adus cumva aminte de scena din Titanic, când Rose începe să-şi spună povestea, iar epava se transformă într-un vapor grandios. Aşa si Grace, porneşte pe drumul amintirilor când priveşte salonul improvizat pentru filmările peliculei despre Casa de la Riverton şi începe să ne spună povestea.

Din anul 1999 facem un salt temporal în anul 1914 când Grace păşeşte temătoare în grandioasa Casă de la Riverton ca menajeră. Aici destinul ei se schimbă pentru totdeauna influenţat de alţi oameni, de secrete, de război, de timp. Prin ochii lui Grace ni se aşază dinainte un tablou extraordinar al epocii dinainte de Primul război mondial – viaţa, obiceiurile şi comportamentul servitorilor într-o casă mare, viaţa, obiceiurile şi relaţiile nobilimii engleze, contextul istoric și social. Totul în cele mai mici detalii. Apoi urmează războiul şi, la fel ca în Casa de lângă lac (ultimul său roman), KM pune accentul pe şocul posttraumatic suferit de cei care se întorc de pe front şi de modul în care era gestionat la vremea respectivă. Rigorile sociale creau bariere de netrecut, iar reperele după care se ghidau oamenii erau altele.

Romanul nuanţează uşor şi rolul în familie şi în societate al femeii aritocrate, modul în care femeile erau subjugate de către bărbaţi şi reduse la condiţia de obiect de decor. M-a fascinat întotdeauna epoca cuprinsă în această carte, deşi, mărturisesc că nu cred că mi-ar fi plăcut să trăiesc atunci, tocmai din pricina libertăţii limitate a femeii.

Calitatea umană care este de altfel nucleul romanului în cazul de faţă este loialitatea. Loialitatea lui Grace faţă de Hannah. Relaţia dintre cele două este atât de specială cât poate fi o relaţie între o stăpână şi menajera sa. Grace păstrează secretul lui Hannah până în ultima clipă şi tot atunci îl aflăm şi noi.

Acţiunea se desfăşoară lent şi foarte lent pe alocuri chiar şi pentru mine, care sunt obişnuită cu stilul narativ al lui KM. Probabil că dacă aş fi început cu el aş fi fost tentată să renunţ la un moment dat şi astfel aş fi ratat o super poveste. Descrierea amănunţită e un cuţit cu două tăişuri – pe de-o parte te introduce foarte bine în poveste şi te familiarizează cu locurile şi cu decorurile, pe de altă parte îţi pune răbdarea şi curiozitatea la încercare. Eu le-am încercat pe ambele. Am văzut tapetul din camera copiilor, şemineul, biblioteca, bucătăria servitorilor, dar m-am şi enervat uneori că nu ajung mai repede în miezul poveştii.

Casa de la Riverton este o poveste impresionantă despre secrete bine păstrate, despre amintiri dureroase, despre dragoste imposibilă şi război, despre prietenie şi loialitate, despre sufletul omului în toată complexitatea lui.

Cei care iubesc serialul Downton Abbey vor savura acest roman. Mie mi-a produs un dor teribil să-l revăd!

O găsiţi aici şi aici.

Fragmente:

„Ce sentiment ciudat ai în acele momente rare, când te surprinzi în clipe de repaos, când nu te mai controlezi, dai deoparte orice artificiu și uiți să te mai păcălești până și pe tine însuți.”

„Dar fericirea… fericirea crește la gura sobei tale, nu se culege de prin grădinile altora.”

„Războaiele fac istoria înșelător de simplă. Ele marchează repere clare, distincții simple: înainte și după, învins și învingător, rău și bine. Dar istoria adevărată, trecutul nu sunt chiar așa. Nu sunt liniare, nu au contur. Sunt alunecoase, asemenea lichidelor, infinite și de nepătruns, asemenea spațiului. Și totul se schimbă: chiar și atunci când crezi că deslușești un tipar, perspectiva se schimbă și apare o versiune alternativă, adusă la suprafață de o amintire îndelung reprimată.”

„În viața reală, momentele cruciale trec pe furiș, neetichetate, nebăgate în seamă. Se pierd șanse, se celebrează doar catastrofele, cu nesăbuință. Momentele cruciale sunt descoperite abia mai târziu, de către istoricii care caută să pună ordine în episoadele încâlcite ale vieții.”

„Ce crudă și ironică este arta fotografică! Cum târăște în viitor momente izolate, care ar fi trebuit care ar fi trebuit să se risipească odată cu trecutul, să rămână doar amintiri întrezărite prin ceață întâmplărilor ulterioare. Fotografiile ne ajută să vedem oamenii înainte ca viitorul să-i fi zdrobit, înainte ca ei să fi știut cum vor sfârși.”

„La început, toate poveștile de dragoste se petrec doar în prezent. Dar vine un moment-o întâmplare, un schimb ori un alt declanșator nevăzut-care aduce cu de-a sila în atenție trecutul și viitorul.”

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
În ape adânci, de Paula Hawkins

"Nel Abbott este moartă. E ultima dintr-un lung şir de femei înghiţite de apele întunecate ale râului. Sora ei, Jules,...

Închide