Câţi ani împlineşte sufletul tău?

woman-of-substance.jpg!Blog
Conştientizaţi că singura dată în viaţă când ne place să îmbătrânim este în copilărie?
La mai puţin de 10 ani, suntem aşa de încântaţi de asta, încât gândim şi în fracţiuni de an.
“Câţi ani ai?”
“Am patru ani şi jumătate!”
Nu vei spune niciodată că ai 36 ani…şi jumătate.
Da, dar ai patru ani şi jumătate…
Asta e diferenţa!
Ai ajuns adolescent, acum nu te mai pot opri.
Sari de bunăvoie la numărul următor sau chiar puţin mai departe.
Read More

Scrisoarea lui Alexandru Vlahuţă către fiica sa, Margareta

tumblr_lp4knmyCKR1qa2txho1_500

„Să trăieşti Mimilică dragă, şi să fii bună – să fii bună pentru ca să poţi fi fericită.
Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că, mai întâi, cei răi nu pot fi iubiţi şi-al doilea…al doilea…de! norocul şi celelalte „pere mălăieţe” care se aseamănă cu el, vin de-afară, de la oameni, de la împrejurări asupra cărora n-ai nicio stăpânire şi nicio putere, pe când fericirea, adevărata fericire în tine răsare şi-n tine-nfloreşte şi leagă rod, când ţi-ai pregătit sufletul pentru ea. Şi pregătirea este o operă de fiecare clipă – când pierzi răbdarea, împrăştii tot ce-ai înşirat şi iar trebuie s-o iei de la început. De aceea şi vezi aşa de puţini oameni fericiţi… Atâţi câţi merită…

Read More

Hotărâre de primăvară

Primăvara șovăie să-mi între în casă, în inimă, în ziar, în suflet. Bate frumos la ușă, eu dau fuga să-i deschid, numai că EA se răzgândește în ultima clipă să mai vină: își uitase cocorii. Și jocul se repetă – iar bate, eu mă reped la ușă, însă în prag nu-i decât adierea ei: se întorsese căci nu luase cu ea norii. Dar, într-o bună zi, tot o prind eu, fie și numai pentru a-i scoate toate păsările din cap. Numai să vină, că, după semnalele pe care le am, se pare că a fost oprită pe undeva, într-o sală de așteptare, pe motiv că n-ar viză să intre-n suflete. Orice s-ar întâmpla însă, n-o mai pot opri nici toate autoritățile din lume. EA o să vină. Deja, pe cei mai tineri, i-a învăluit în aerul ei, prinzându-i în lațuri de iubire, trimițându-i pe toți în șomaj de vise, punându-i să se sărute printre inflațiile de muguri și cercei.

Read More

Va doresc timp…

„Hai că mă grăbesc.”
N-am timp să zâmbesc astăzi, darămite să mai fiu și fericit?
Ce?! Asta e cea mai frumoasă zi de toamnă? Hai, dom’le, lasă-mă cu prostiile! Nu vezi că am treabă, că mă grăbesc! Nu am timp. Trebuie să ajung la muncă, să fac rapoarte, să le dau mai departe, să mă plimb în ședințe.
Cum adică, să mă bucur? Păi, cum? Să mă bucur așa, din nimic? Hai, dom’le, fii mai serios. N-am eu timp de așa ceva.”

Recunoașteți măcar în parte discursul? N-a fost, fiecare dintre noi, cel puțin o dată, personajul principal al unei asemenea povești?

Read More

Destin în așteptare

Nu știu de când datează zicala, dar știu că e mai actual ca niciodată conceptul conform căruia fetele bune ajung în rai… fetele rele ajung unde vor ele.
Diferența între bune și cele… altfel constă în gradul de toleranță. În felul de a aștepta. În accesoriile cu care își alină așteptarea.
Unele dintre noi am trăit așteptarea primei iubiri. Altele am parcurs-o cu (doar) aceleași emoții și răni superficiale cu care am deprins mersul pe bicicletă.
Unele dintre noi am trăit așteptarea primei confesiuni. Altele am evitat-o de-a lungul întregii existențe și nu ne-am developat niciodată trăirile triste.
Unele dintre noi am trăit așteptarea întoarcerii iubitului. Altele ne-am bucurat singurătatea cu înlocuitori.
Unele dintre noi am trăit așteptarea unei cereri în căsătorie. Altele am făcut slalom printre ele amânând până la… cea mai potrivită.

Read More