Părinţi vs ne-părinţi

parenting-classes-300X300

Vine o vreme când după ce intri în rândul părinţilor apar modificări în cercul de cunoştinţe. Tu nu mai faci parte din tabăra celor care pot face ce vor cu timpul lor liber, iar cei care au rămas de cealaltă parte a baricadei nu prea mai pot fi pe aceeasi lungime de undă cu tine. Nu e o regulă universal valabilă, dar am constatat că se aplică destul de des.

Read More

Primul an din viaţa bebeluşului

dsc_9619

Ehei, iată că a trecut primul an. Greu, uşor, a trecut, aşa că m-am gândit să-l marchez cum se cuvine şi anume, făcând o retrospectivă a ceea ce a funcţionat sau nu în cazul nostru.

Mărturisesc că mi-ar fi plăcut să dau de un articol de genul acesta, cu toate la un loc, în urmă cu mai bine de un an. Poate mi-ar fi fost mai uşor, însă sper ca acesta să le fie util viitoarelor mămici care îmi urmăresc blogul.

Read More

Alăptarea = hrănirea bebelusului cu iubire

img_20161209_193207503

Sunt obosită. Extrem de obosită şi cu nervii întinşi la maximum. Prima erupţie dentară se transformă încet încet într-un coşmar. Dar nu despre asta e vorba de fapt. Ci despre minunea şi binecuvântarea pe care o reprezintă alăptatul în timpul acestui proces lent, dureros şi extenuant atât pentru noi, ca părinţi, cât şi pentru micuţii noştri.

Cu fiecare etapă pe care o parcurgem îmi dau seama cât de important este atât laptele matern, cât şi actul în sine. Laptele matern înseamnă iubire, siguranţă, protecţie. Nimic nu pare să liniştească copilul mai bine şi mai repede decât sânul mamei, drept dovadă stă faptul că oricât de mari suntem,dacă ne cuibărim la sânul mamei ne simţim în siguranţă şi ne încărcăm rapid bateriile.

Read More

Nu există mame perfecte. Şi nici copii perfecţi.

dsc_5079

De ce copilul tău nu e ca alţi copii?! Eu recunosc că am făcut păcatul să-mi adresez întrebarea asta, retorică de altfel.

Fiecare fiinţă umană e unică, încă din pântecul mamei care-o aduce pe lume. Numai că noi ne ghidăm cumva după tot felul de stereotipuri şi tipare. Şi avem aşteptări. Prea multe aşteptări. Să fie cuminte, să doarmă cât trebuie, să mănânce tot din farfurie şi lista poate continua la nesfârşit. Aşa că atunci când ghemotocul pare să aibă personalitatea lui deja, îţi dai seama că de fapt nu există reguli universal valabile şi aplicabile, că totul e doar statistică inutilă şi că trebuie să te ghidezi după nevoile şi felul de a fi al copilului tău, fără a privi peste gard la alte mame şi fără a tânji după un copil „mai cuminte”.

Read More

Sunt mamă, dar sunt și femeie. Sunt femeie, dar sunt și mamă.

14479804_1301534976544904_8508974970088978693_n

 

Femeia, după ce devine mamă, uită pentru o vreme că mai e și…femeie. Își pune pe planul doi sau nici măcar pe ăla ritualurile ei de înfrumusețare, iar oglinda îi devine pentru o vreme un inamic tăcut, care pare să o sfideze de cele mai multe ori.
Corpul femeii în timpul sarcinii suferă modificări majore și însemnate. Da, e minunat ce se întâmplă cu el și e și mai minunat ce rezultă după aceea, însă nu toate femeile sunt la fel de norocoase ca să revină rapid la silueta de dinainte. Inițial ești prea obosită și prea ocupată ca să-ți mai pese, dar vine un moment când te vezi cu adevărat. Te privești cu ochi duri, goală, în oglindă și parcă nu-ți mai place deloc ce vezi. Nu te mai simți atât de atrăgătoare, nu îți mai regăsești senzualitatea și îți privești goliciunea ca pe ceva neplăcut, nu te mai simți…femeie. Ajungi să cazi dintr-o extremă în alta până te accepți și te privești din nou cu încredere.

Read More

Tandrețuri de Eva

dsc_3830

Astăzi m-am bucurat de puțină mămoșenie din partea scumpei mele Eva. E un copil extrem de activ și rareori am parte de momente din astea de tandrețuri din partea ei. Se joacă, merge de-a bușilea prin toată casa, vrea în brațe, vrea iarăși jos, vorbește pe limba ei, dar e cam scumpă la zâmbet. E fericită, nu ar avea cum să fie altfel la cât este de iubită, dar nu e genul de copil care să se gudure pe lângă tine. Preferă să zburde cât e ziua de lungă. Serios, câteodată mă rog să obosească mai repede ca să mai am și eu un pic de răgaz! :D
Dar astăzi s-a trezit, a făcut ochii mari și s-a târât până lângă mine. Și-a așezat capul pe pieptul meu și am stat așa îmbrățișate minute în șir. Apoi și-a ridicat căpuțul și cu ochii ei mari și curioși mi-a zâmbit cu gura până la urechi de am crezut că mă topesc în secunda doi. Îi râdea toată fața. Am început să-i vorbesc, i-am spus că o iubesc, i-am recitat iar și iar poezia „ma-ma/ta-ta”, ne-am îmbrățișat iar, am gâdilat-o, am giugiulit-o și am profitat din plin de mămoșenia ei. Nu mă săturam să o privesc și să o țin în brațe așa cuminte cum era. În acele clipe am uitat cât sunt de obosită și cât de puțin am dormit de câteva nopți încoace. Am uitat tot ce mă supăra de la o vreme. Inima mea plutea în iubirea mea pentru ea.

Read More