Câteva motive să iubești viața, de Matt Haig

60279852_328393451182556_7683697781034188800_n

” La 24 de ani, lumea lui Matt Haig s-a prăbușit. Nu reușea să mai găsească niciun motiv pentru care să iubească viața. Aceasta este povestea adevărată a depresiei sale și a modului în care a reușit să depășească o boală care-l dusese în pragul sinuciderii.
Emoționantă, amuzantă și, în cele din urmă, optimistă, cartea lui Matt Haig depășește granițele memoir-ului sau ale volumelor self-help, devenind o pledoarie pentru a trăi mai frumos și, mai ales, pentru a ne ajuta să găsim câteva motive bune ca să iubim viața. „

Cartea lui Matt Haig este un manifest pentru viață. Un îndemn să te privești cu sinceritate și să accepți că ai o problemă, să-ți impui să te ridici, să te lupți cu tine însuți și să mergi mai departe. Este un îndemn să nu renunți la tine, să trăiești frumos, să iei viața așa cum e. Sunt multe de spus despre cartea lui. Sunt sigură că nu i-a fost ușor să o scrie și că a simțit-o până la ultimul rând, dar știm deja că scrisul este un fel de exorcizare pentru suflet, că îmbrăcându-ne sentimentele, temerile și frustrările în cuvinte ne exorcizăm demonii care ne împiedică să vedem luminița de la capătul tunelului.

Depresia este o boală. Cine nu o ia in serios nu a suferit niciodată de ea. Deși mi-e greu să cred asta. În vremurile în care depresia a devenit boala secolului îmi este greu să cred pe cineva care spune că nu a suferit niciun episod de depresie. Se manifestă diferit, iar noi reacționăm diferit atunci când o trăim. Uneori o învingem singuri, alteori avem nevoie de ajutor. Depresia e înșelătoare, e un monstru care stă ascuns în întuneric și te pândește, așteptând momentul potrivit ca să te lovească în moalele capului. Așteaptă momentul în care ești vulnerabil, copleșit, disperat. Și te strânge de gât până te sufocă.

60013727_456796915088607_4031874912460210176_n

Episodul meu de depresie s-a instalat după nașterea Evei. Am fost complet bulversată de schimbarea care m-a lovit ca un trăsnet. Eram obosită, panicată, copleșită. Nu îmi mai recunoașteam viața și nu mă puteam integra în noua realitate. Răgazul de 10 minute în care mă duceam să-mi fac baie era singurul meu moment în care simțeam că pot să respir normal. Stăteam cu ochii închiși sub apa curgând și plângeam. Plângeam cu suspine pentru viața pe care credeam că am pierdut-o. Plângeam după mine, femeia activă, mereu aranjată, care acum puțea a lapte acru și avea părul slinos. Plângeam pentru că mă simțeam o străină în propria viață, pentru că nu mă mai regăseam, nu mă mai recunoașteam și mă simțeam cumplit de vinovată pentru că simțeam toate astea. Plângeam pentru că nu puteam înghiți nodul ăla oribil pe care îl simțeam în gât. Plângeam pentru că mă sufocam. Nu mai vedeam nicio luminiță. Eram în nenorocitul de tunel și nu vedeam nicio nenorocită de luminiță. Aveam sentimentul îngrozitor că viața mea s-a terminat, că nu voi mai fi niciodată fericită, că mă voi ofili pur și simplu. Da, în cazul meu a fost vorba de hormoni, dar m-a marcat acea perioadă. Mi-o amintesc de parcă s-ar fi întâmplat ieri și numai faptul că am scris despre asta m-a făcut să simt iarăși nodul în gât. Îmi amintesc golul și pustiul pe care le simțeam. Singuratatea.

Depresia este boala care îți stinge lumina și te lasă pe întuneric în propria viață. Rămâi singur în întuneric, orbecăind și căutând pe pipăite întrerupătorul.

Iată de ce este atât de prețioasă cartea lui Matt Haig. Te face să-ți înfrunți proprii monștri. Te îndeamnă să îi scoți afară la lumină și să-i înțelegi. Îți oferă câteva motive ca să-ți iubești viața. Îți întinde cu prietenie un set nou de culori cu care să ți-o colorezi.

60221625_254893725344727_2823328375869800448_n

Romanul a apărut la editura Nemira și îl găsiți aici.

 Iustina Dinulescu

Rating Goodreads: 4/5*

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Înfruntarea umbrelor, de Sebastien de Castell (Spellslinger #2)

"Au trecut câteva luni de când Kellen și-a părăsit confrații. Kellen, care a împlinit șaisprezece ani, este acum un fugar,...

Închide