Cavendon Hall, de Barbara Taylor Bradford

cavendon-hall_1_fullsize

„De peste o sută şaizeci de ani, impozanta Cavendon Hall este reşedinţa a doua familii ale căror destine s-au întrepătruns inexorabil: aristocraţii Ingham şi slujitorii lor loiali, membrii familiei Swann.
    Charles Ingham, al şaselea conte de Mowbray, locuieşte aici cu soţia lui Felicity şi cu cei şase copii. Lady Daphne, cea mai frumoasă dintre cele patru fiice ale contelui, se pregăteşte să-şi facă debutul în înalta societate, iar acest eveniment captează atenţia întregii familii. Însă cineva şi-a pus în gând să distrugă totul ‒ şi a ales cel mai crud mod cu putinţă. Consecinţele pot fi dezastruoase atât pentru viaţa şi reputaţia frumoasei tinere, cât şi pentru întreaga familie şi pentru numele de Ingham. Reîntoarcerea lui Hugo Ingham Stanton, vărul primar al contelui, alungat de la Cavendon Hall cu şaisprezece ani în urmă de către propria mamă, va fi pentru Lady Daphne nu numai o salvare providenţială, ci şi găsirea unei iubiri pentru o viaţă.
    Sub ameninţarea Primului Razboi Mondial, familiile Ingham şi Swann vor fi supuse unor încercări pe care nu le-ar fi crezut niciodată posibile – loialităţi vor fi puse sub semnul întrebării, secrete vor fi dezvăluite şi iubiri vor fi trădate. În acele vremuri pline de incertitudini, un singur lucru este sigur: pentru cele două familii, viaţa nu va mai fi niciodată la fel.”

A sosit şi vremea asta: vremea primei recenzii complet negative a unei cărţi la care chiar nu am renunţat, sperând capitol după capitol că lucrurile se vor îndrepta. Încă nu-mi revin din şocul că această carte este recomandată ca bestseller şi că această autoare a mai scris şi alte cărţi şi le-a şi vândut! Pentru mine este prima şi ultima carte a ei pe care o voi citi. M-a atras intriga, fiind pasionată de acea perioadă în Anglia şi m-a indus complet în eroare comparaţia cu Dowton Abbey, serial care mi-a plăcut foarte mult (şi pe care îl recomand din inimă!). Nici măcar 1% nu merită să fie comparată cu DA. Deci da, sunt complet dezamăgită!

Citind recent Casa de la Riverton a lui Kate Morton, care chiar este demnă de o aşa comparaţie, mă aşteptam la ceva mult mai complex, mai interesant, cu multe răsturnări de situaţii şi cu personaje memorabile. În schimb, m-am ales cu un roman de duzină. N-am mai citit o carte atât de prost scrisă de la 50 shades of Grey. Acum că mă gândesc, aia pare o capodoperă prin comparaţie!

Desfiinţez efectiv cartea asta pentru că:

– încă de la început ni se prezintă o listă cu personaje. Muuuuuulte persoanje. Foarte multe. Iar majoritatea nici măcar nu apar de fapt în poveste sau apar în scene foarte scurte şi lipsite de importanţă, deci nu văd rostul menţionării lor într-o astfel se listă atent elaborată, cu nume complete, vârste, poziţii pe scara ierarhică sau în cadrul familiei. Faptul că sunt atât de multe personaje inutile povestea se lungeşte mult şi fără rost. Sunt capitole întregi în care nu se întâmplă nimic notabil!

– se aminteşte în mod obsesiv şi enervant la orice pas legătura strânsă între familia Ingham şi familia Swan şi loialitatea unora faţă de ceilalţi! Pe lângă asta, autoarea mai are o obsesie: să ne reamintească aproape în fiecare capitol despre Miss Univers, care e întruchipată aici de Lady Daphne. Nu e nimeni mai frumos în lume ca duduia asta, iar asta vă spune absolut fiecare personaj din carte – cât de frumoasă, minunată şi sublimă e Daphne! Doh!

– încă nu mi-am dat seama care a fost de fapt povestea acestei poveşti. S-au creat mai multe planuri, dar nu a fost exploatat niciunul îndeajuns. Multe chestii au rămas în aer. Sfârşitul pare pur şi simplu neterminat. Se sare de la o chestie la alta, puţinele scene mai tensionate sunt dozate cu prea puţin suspans. O amăgire, o tactică de a te duce de nas că urmează să se întâmple ceva şi mai şi, urmând ca firul narativ să se piardă undeva pe drum şi să fii condus pe alte cărări.

– stilul de a scrie al autoarei este de-a dreptul pueril. Dialogurile sunt slăbuţe rău de tot. Nici măcar scenele erotice nu sunt mai interesante. Parcă sunt o mâzgâlitura, o spoială. Totul e precipitat. Nu e deloc credibil ceea ce se întâmplă. E imposibil să nu sesizezi asta!

– totul este previzibil. Foarte, foarte previzibil!

Cred că am spus destule încât să vă conving să nu vă irosiţi timpul cu Cavendon Hall, carte mult prea lungă pentru ceea ce cuprinde. Nu sunt o persoană extrem de exigentă în materie de cărţi, însă ceea ce am citit în special în ultimul an mi-a ridicat standardele. Aceasta este o carte proastă, un film de duzină, o telenovelă ieftină. Nu o recomand. Este prima carte din colecţia Blue Moon a editurii Litera, care mă dezamăgeşte în halul ăsta. Dacă totuși vreți să vă satisfaceți curiozitatea…lectură plăcută! Poate am avut eu așteptări prea mari sau poate că autoarea nu e genul meu de autor. Până la urmă fiecare carte își găsește cititorii ei! ;)

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Dacă voi nu mă mai vreţi, nici eu nu vă mai vreu!

Târziu, chiar foarte târziu pentru bunăstarea mea emoţională am învăţat să interpretez corect tăcerea sau absenţa oamenilor şi am învăţat...

Închide