Cel care mă așteaptă, de Parinoush Saniee

cel-care-ma-asteapta_1_fullsize

În ultima vreme am citit diverse cărți, dar niciuna dintre ele nu mi-a atras atenția suficient de mult încât să vorbesc despre ea și să o recomand și altora. De curând, mi-a picat în mână romanul „Cel care mă așteaptă”, roman de care știam de ceva vreme, dar pe care nu reușisem încă să îl citesc. Deci, iată-mă impresionată și marcată de poveste suficient de mult încât să simt nevoia să povestesc despre el și să îl recomand cu căldură.

Povestea romanului Cel care mă așteaptă este una emblematică pentru destinul femeilor din Iran. Evenimentele debutează în anul 1979, cu puțin timp înainte de revoluția iraniană, și se concentrează asupra vieții unei femei obligate să se descurce singură, cu trei copii, într-un oraș dezbinat de conflicte politice și religioase, aflat într-o permanentă stare de instabilitate și nesiguranță. La vârsta adolescenței, protagonista romanului, Masumeh, se îndrăgostește de un tânăr, în drumul ei spre școală. Deși relația lor este inocentă cei doi abia dacă îndrăznesc să schimbe câteva priviri, iubirea îi este descoperită, iar ea ajunge să fie măritată cu forța. Din fericire, se nimerește să aibă un soț care îi permite să-și continue studiile și care, spre deosebire de bărbații din propria ei familie, nu încearcă să-i controleze viața pas cu pas. Treptat, Masumeh descoperă că soțul ei are cu totul alte preocupări decât familia și că idealurile și obiectivele sale politice îi pun viața în pericol, forțând-o să trăiască într-o continuă stare de îngrijorare și neliniște.

Aceasta este descrierea editurii. Eu aș spune despre acest roman că este unul de profunzime, de detaliu, de istorie și de viață. Că și alte cărți pe care le-am citit despre cultura islamică, și această poveste conturează o lume complet diferită de ceea ce noi, occidentalii, considerăm normal, uman, firesc. Deși personajul Masumeh este unul ficțional, întâmplările petrecute sunt reale, așa cum relatează chiar autoarea într-un interviu.
M-a impresionat povestea lui Masumeh, parcursul vieții ei, lupta interioară și forța de care dă dovadă de la început până la sfârșit. Să fi fost femeie, în acele vremuri, în Iran mi se pare absolut înspăimântător. și totuși, Masumeh este o luptătoare, o învingătoare, o supraviețuitoare. Este femeie, mamă, eroină în ciuda tuturor interdicțiilor și suprimării la care a fost supusă pe tot parcursul romanului.

Așadar, recomand din toată inima acest roman. Nu este ușor de citit din pricina dialogului extrem de rar și a descrierilor ample. Primele capitole pot părea oarecum plictisitoare, dar vă asigur că vă va capta interesul și nu o veți putea lăsa din mână până la final.

Cei interesați o găsesc aici.

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Să prețuim viața!

În fața marilor tragedii, adevăratelor tragedii, ne dăm seama, cu spaimă, cât suntem de mărunți, de neputincioși. Atunci când aceste...

Închide