Ceva în apă, de Catherine Steadman

dav

<<Exemplar citit în avanpremieră >>

„Ești în luna de miere perfectă în Bora Bora, alături de bărbatul pe care îl iubești, și dați peste ceva care vă poate schimba viața în bine sau vă poate distruge. Tu ce ai alege? Pot visele să devină coșmaruri?

Erin și Mark, doi oameni normali, ca tine și ca mine, îndrăgostiți până peste cap. Erin este o realizatoare de filme documentare pe cale să dea lovitura. Mark este un investitor bancar arătos, cu planuri mari. Cei doi pleacă în luna de miere pe insula tropicală Bora Bora, în ciuda problemelor financiare care îi așteaptă la întoarcere. Dar la o sesiune idilică de scufundări în marea cristalină, dau peste o valiză care îi poate face peste măsură de bogați. De aici, visul se transformă în coșmar, paradisul în fundalul unui adevărat thriller, iar Erin și Mark se trezesc prinși într-un vârtej de conspirații, personaje misterioase și periculoase, spionaj. Tot ce știau unul despre celălalt va fi pus la îndoială.

Cât îți ia să sapi un mormânt? În cât timp se răcește un cadavru? Cât de departe ești dispus să mergi pentru o viață mai bună?”

„Câteodată, oamenii potriviți apar în viața ta la momentul potrivit. Dar și oamenii răi apar așa, nu? Câteodată e greu să faci diferența între ei.”

Cartea asta m-a atras la prima vedere datorită copertei. Apoi m-a atras a doua oară datorită subiectului. Apoi m-a cucerit a treia oară atunci când am început să o citesc.

Bun. Acum să le iau pe rând. Coperta mi-a sugerat cu totul altceva. M-a dus cu gândul la rechini sau la ceva chiar mai fantastic de atât, dar cert e că ideea de a găsi ceva în apă în timpul unei vacanțe pe o insulă tropicală de vis (vreau și eu în Bora Bora!) mie personal îmi surâde de fiecare dată. Mintea mea a creat tot felul de scenarii dinainte, astfel încât abia așteptam să ajung la partea în care Erin și Mark descoperă ceva în apă…

Imaginează-ți cum ar fi să găsești în mijlocul Pacificului de Sud o geantă plutind printre resturi de hârtie. O geantă plutind în derivă, închisă cu lacăt cu cifru, sfidându-te și provocându-te in același timp să o iei de acolo și să o deschizi. Ai lua-o? Sigur că ai lua-o. Și Erin și Mark s-au gândit la fel. Următoarea întrebare e: ai deschide-o? Da, ai deschide-o. Nu știu câți oameni i-au rezistat curiozității, bat-o vina. Bun. Deci, o iei, o deschizi și conținutul ei te ia complet prin surprindere. Conținutul ei îți va schimba radical și pentru totdeauna viața, chiar dacă tu nu știi încă asta.

Geanta pe care Erin și Mark o găsesc în mijlocul oceanului conține 1 milion de dolari, două sute de diamante de cate 2 carate fiecare, un pistol, un telefon și un stick usb. O adevărată cutie a Pandorei. Iar decizia de a le păstra chiar le schimbă viețile pentru totdeauna – individual și la nivel de cuplu.

„Noi, oamenii, avem o capacitate uimitoare de adaptare, nu? Asemenea plantelor, creștem ca să ne potrivim ghivecelor noastre. Însă, mai mult decât atât, ne putem alege propriile ghivece; unii dintre noi au această oportunitate. Bănuiesc că depinde de cât de departe ești dispus să mergi, nu? Câteodată, alegerile pe care le facem au o frumusețe desăvârșită.”

Cine a spus că banul e ochiul dracului a știut bine ce zice. Banii mulți și murdari nu au făcut niciodată fericit pe nimeni. Dimpotrivă. Ei au lăsat în urmă o mulțime de tragedii. Deși Erin și Mark consideră îmbogățirea peste noapte un adevărat noroc, în scurt timp constată că liniștea pierdută valora mult mai mult.

„Aseară în pat, am făcut o grămadă de înțelegeri cu un Dumnezeu în care nu cred. Aș da înapoi toți banii numai ca lucrurile să fie cum au fost înainte.”

Așadar, dacă ar trebui să iei o singură decizie care să-ți schimbe viața, ai face-o? De fapt cum știi că e bună sau rea o decizie atunci când o iei? Cam toate par bune la început și se dovedesc greșite mult prea târziu pentru a mai putea schimba ceva. Nu-ți rămâne decât să tânjești la viața de dinainte și să te întrebi cum ar fi fost dacă nu alegeai acel drum.

dav

Decizia celor doi protagoniști de a păstra geanta și de a se îmbogăți peste noapte declanșează un șir de evenimente care nu mai poate fi oprit. Trebuia să-și fi dat seama din start că e o idee proastă. O idee foarte foarte proastă. Dar nu-și dau, fir-ar sa fie!

Ah, știți cum începe romanul? Primul capitol se numește Mormântul. Încă din primele pagini Erin ni se confesează în timp ce sapă un mormânt pentru soțul ei. Nici nu apuci bine să te dezmeticești din uimire că filmul se derulează cu două luni înapoi, atunci când cuplul perfect își plănuiește nunta perfectă și luna de miere perfectă. Și te gândesti ce s-a putut întâmpla cu acest cuplu după luna de miere, astfel încât unul ajunge să-l îngroape pe celălalt. M-am întrebat deseori pe parcursul romanului dacă ideea autoarei de a începe cu sfârșitul a fost un loz câștigător sau nu. În unele cazuri este, în altele nu. Deși nu am reușit să dibuiesc pașii care au condus la finalul respectiv, mă întreb cum ar fi fost să nu fi început cu el. Cred că ar fi fost și mai neașteptat, poate chiar mai intens șocul.

„Nu poți salva pe toată lumea. Câteodată, trebuie să te salvezi doar pe tine.”

A fost o poveste delicioasă dacă pot să spun așa. Un debut foarte bun, o trecere de la actorie la scris remarcabilă. A avut de toate cartea asta – acțiune, suspans, răsturnări de situație, personaje interesante și surprinzătoare. Mi-a plăcut foarte mult și mi-ar fi plăcut și mai mult, de 5 stele de mult, dacă autoarea nu ar fi lăsat acel gol la final. Mi-a fost necaz că nu am aflat povestea genții. Ar fi interesantă o continuare… finalul a lăsat destul loc pentru una.

Ceva în apă a apărut la editura Nemira, în colecția Armada și o găsiți aici.

Rating Goodreads: 4.5/5*

Iustina Dinulescu

Citatul preferat: „Câteodată ești câinele și câteodată ești stâlpul pe care se pișă câinele.” 

 

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns