Colecționarul de obiecte pierdute, de Ruth Hogan

61122505_404092333770124_259479366856081408_n

„Anthony Peardew este colecționarul de obiecte pierdute. În urmă cu 40 de ani a pierdut un obiect care îi fusese încredințat de logodnica lui, Therese. În aceeași zi, ea a murit pe neașteptate, iar el a încercat să se consoleze strângând obiectele pierdute de alții și scriind povestiri despre ele. Atunci când i se apropie sfârșitul, Anthony îi încredințează această misiune asistentei sale, Laura, care va încerca să redea obiectele pierdute proprietarilor.”

Noi, oamenii, ne atașăm de obiecte la fel de mult cum ne atașăm de oameni. Lumea noastră e clădită dintr-o mulțime de lucruri mai mici sau mai mari. Unele devin extrem de importante și de prețioase, astfel încât pierderea lor lasă cu adevărat un gol în noi, în timp ce altele nu ne schimbă cu nimic viața atunci când într-o zi ne dăm seama că lipsesc. Lucrurile după care suferim cel mai mult atunci când le pierdem sunt cele care au valoare sentimentală. Indiferent că sunt prețioase sau banale, lucrurile respective sunt asociate de memoria noastră cu oameni care au însemnat ceva. Pierzandu-le, avem impresia că îi pierdem pe cei de care ne amintesc pentru a doua oară.

 „Știu că probabil majoritatea obiectelor nu au valoare și nimeni nu le mai vrea înapoi. Dar dacă poți face măcar o persoană fericită, poți repara o inimă frântă înapoindu-i ce a pierdut, atunci va fi meritat tot efortul.”

Într-o zi, Anthony Peardew își pierde atât iubirea vieții, cât și un medalion important, pe care aceasta i-l încredințase. Devastat de pierderea incredibilă pe care a suferit-o, Anthony începe să colecționeze obiectele pierdute care îi ies în cale. Timp de patruzeci de ani. Eticheteaza, detaliază și ordonează fiecare obiect găsit cu gândul că într-o zi, acestea își vor regăsi aparținătorii și cu speranța că poate cineva va face același lucru cu medalionul lui Therese, că într-o zi îl va recupera.

„Când începuse să adune lucruri pierdute, cu mulți ani în urmă, nu prea avusese unul. Voia doar să le păstreze într-un loc sigur, în caz că acestea s-ar putea reîntâlni cu oamenii care le pierduseră. De multe ori nu știa dacă ceea ce găsea era un lucru de nimic sau o comoară. Dar exista cineva, undeva, care știa. De-a lungul anilor își umpluse sertarele și rafturile cu fragmente din viețile altor oameni și cumva ele îl ajutaseră să-și repare propria viață, atât de zdruncinată, și-l împliniseră.”

Anthony nu mai apucă să pună în practică ideea sa, dar îi lasă această sarcină asistentei sale, Laura, prin testament. Cu ajutorul lui Freddie, grădinarul, și lui Sunshine, fetița vecinilor, care avea sindrom Down, Laura creează un website în care începe să încarce poze cu obiectele găsite de Anthony, însoțite de descrierile amănunțite scrise de acesta pe biletele.

În paralel, se desfășoară povestea lui Eunice, tânăra care pentru o fracțiune de secundă și cu mult timp în urmă se intersectează cu Anthony atunci când merge la un interviu pentru o slujbă. Drumurile lor se intersectează de la distanță, dar într-un moment cheie din viața fiecăruia. Anthony își pierde iubirea vieții, Eunice o întâlnește. Anthony pierde un obiect important, Eunice găsește un obiect care pare important. Același obiect, care pentru unul înseamnă un talisman norocos, în timp ce pentru celălalt înseamnă o viață întreagă de remușcări.

Colecționarul de obiecte pierdute vorbește despre durerea pierderii și bucuria regăsirii, despre firele invizibile care leagă oamenii unii de alții, despre prietenie, devotament și iubire.

Romanul nu m-a impresionat atât de mult pe cât mă așteptam, dar mi-a plăcut totuși ideea de la care a pornit și cum s-au legat toate spre final. Unele personaje mi s-au părut în plus și unele elemente fără sens, însă am trecut cu vederea.

În final, cu toții suntem niște colecționari. De amintiri. Ale noastre și ale altora.

Romanul a apărut la editura Rao și îl găsiți aici.

Rating Goodreads: 3/5*

Iustina Dinulescu

 

 

 

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *